Emo Girl - The Past

Unu.

Pur si simplu nu se mai oprea. Simteam cum corpul imi este eliberat de orice durere sufleteasca,cum totul in mintea mea era mai luminat si mai bun,cum presiunea care era asupra mea se risipea. Unii nu ar intelege de ce fac asta,defapt,cred ca nimeni nu ar intelege.Sunt doar o tipa cu cosmaruri care nu o vor parasii toata viata din cauza tatalui sau si care are visul de a avea prieteni,adevarati,oameni in care ar putea avea incredere. Am fost ranita prea mult,inca de cand eram mai mica am fost mintita si batjocorita doar fiindca nu aveam o mama care sa-mi daruiasca toata dragostea de care aveam nevoie...Imi este dor de ea,atat de dor...Dar nu pot face nimic pentru a o putea aduce inapoi. As vrea ca atunci cand mor sa ma intalnesc cu ea,si sa-i spun cat de dor mi-a fost de ea si sa o imbratisez strans,cat de tare as putea. Am lasat lama jos,si m-am pus sa dorm.

  Cum m-am trezit am observat ca in coltul ochilor aveam lacrimi,cu toate astea nu stiam de ce am plans. Stiu ca am visat ceva...Dar nu mai conteaza. Ce-a fost a fost,ceea ce era important era ca era ora ora 9:00 iar mie imi ia ore sa ma pregatesc pentru scoala. Asa ca m-am ridicat de pe pat si m-am dus sa-mi fac rutina zilnica. M-am spalat pe dinti,pe fata,am incercat sa-mi ascund cearcanele cu putin machiaj si m-am reintors in camera ca sa ma schimb. Mi-am luat blugi negri cu cateva rupturi,un tricou alb cu un craniu negru pe el si un hanorac negru. Imbracamintea mea banala care nu aduce priviri de la baieti ma multumea,nu stiu de ce dar chiar imi place sa fiu asa. Mi-am facut parul cu placa,mi-am aranjat bretonul care era al naibii de nascultator si m-am dus catre usa cu ghiozdanul pe umar. Am luat skaterii si instictiv am spus un"Am plecat!" si deabea atunci mi-am dat seama ca tata nu era acasa. Dar mi-a

lasat cheile asa ca este bine.

          ********************************

-Uitati tipa emo! A venit gotica la scoala in sfarsit! au spus cativa tipi care erau in spatele meu cand am vrut sa intru in clasa.

  Nu i-am bagat in seama si m-am dus in banca mea. Mi-am pus castile in urechi si am dat play la melodia In the end-Black Veil Brides. Am ascultat versurile si m-am gandit putin la dorinta mea, i'm not afraid to die.Oare mie imi este frica de moarte? Sunt sigura ca nu,dar singurul fapt pentru care nu m-am sinucis este ca s-ar putea sa nu o mai intalnesc pe mama pe lumea cealalta daca imi grabesc moartea. Asa ca mai bine astept.

-Buna ziua! spuse proful de fizica

-Buna ziua! raspundem cu lene toti si ne ridicam

-Luati loc! spuse proful in timp ce se uita prin clasa. Doamna profesoara nu poate ajunge asa ca puteti face orice vreti,o tema,sa va jucati,nu stiu,dar sa fie in liniste.

Se pare ca profa nu va ajunge prea curand asa ca as putea continua cu ascultatul muzicii la casti. Este relaxant.

Deodata primesc un mesaj. Cine naiba mi-ar da mie mesaj? Ma uit la el si este de la un numar pe care nu l-am mai vazut: Hey..Ce faci? Oare cine este? Si mai exact de unde are numarul meu?

Raspund cu destul de multa emotie,eu chiar vobesc cu un om care nu ma batjocoreste,nu inca oricum, Hey,um..Bine,ascultam muzica fiindca profa nu poate venii. Tu? Si defapt care tu? Si de unde ai numarul meu? Mesajul a fost trimis,acum nu mai asteptam decat raspunsul.

Peste cateva minute simt un bazait in buzunar. Era raspunsul sau,al persoanei al carui nume nu-l stiu. Pai,sunt in ora de istorie. Si nu-ti pot spune,sunt un anonim. Un anonim care vrea pur si simplu sa vorbeasca cu tine. Iar daca vrei sa ma vezi tot ce trebuie sa faci este sa vii in pauza la copacul cel inalt din spatele salii de sport. Nu-mi venea sa cred,dar tipul sau tipa chiar m-a facut curioasa. Asa ca tastez repede: Bine,dar voi intarzia putin,ma duc sa iau un energizant. Si chiar m-ai facut curioasa asa ca nu pleca de acolo. Doar asteapta putin. Imediat ce trimit mesajul primesc un raspuns inapoi Okay.