Din camera cealaltă se aud sunete ciudate. După un timp acele zgomote stridente transformaseră din cineva într-un ceva inuman. Alice se ridică pe nesimțite și merge tiptil până la ușă. Se apropie de broasca ușii să asculte mai bine. Ecoul încăperii face ca făptura să fie mult mai oribilă, auzindu-se un sunet, ca și când ar fi târât după sine. Vocea creaturii era oribilă. Mârâia nervoasă. Îngrozită, Alice își îndreaptă ochii spre deschizătura micuță făcută de ușă. I se întoarce stomacul pe dos la ceea ce văzu. O ființă complet oarbă traversează încăperea. Nu avea nici un pic de păr pe cap și i se vedeau coastele prin piele. Unul dintre picioare îi era întors pe dos și atârna aiurea. Tot corpul îi era plin de mușcături animale, ce încă sângerau, iar tăieturile lungi cât un braț de pe corp erau acoperite cu un praf fistichiu albicios. Piciorul sănătos era plin de julituri. Un roi de muște se învârteau în jurul umărului stâng, care era lipsit de o mână.
Alice își stăpâni cu greu un icnet de vomă, și căzu pe jos cu un zgomot. Prin crăpătura ușii se văzu cum animalul se întoarse după sunet și se opri din mârâit. După câteva secunde în care ființa nu se mișcase nici un milimetru, Alice scapă un suspin. Intrase cu mâna într-un ciob și acum palma îi sângerează ca naiba. Abia acum observă că pe palmă îi era scris cu cerneală aurie un singur cuvânt: "Haar". Sângele acoperă imediat scrisul, iar asta o face să I se întunece privirea.
