Gemini

II : Începutul domniei

Timpul trecand fiecare lucru isi spunea cuvantul.....Viata fiecaruia dintre gemeni era diferita si cei doi aveau caractere ce nu-si aveau comune nici macar o singura pata din trecut care sa spuna ca sunt cu adevarat gemeni. Mintile lor ce gandeau total opus puteau aduce o ura profunda daca ar fi posibil ca acestia doi sa se intalneasca si cert......e posibil....

Baiatul ce locuia in casa regelui era tratat asa cum isi dorea orice copil sarman, regeste. Primea oricand ceea ce voia, insa nu-i facea placere sa-si asculte "tatal", isi petrecea timpul inchis intr-o camera pe care le-a facut-o celorlalti "interzisa", iar rautatea lui crestea, un baiat de 14 ani, malefic si fara mila care avea curajul sa omoare pe cineva fara macar sa clipeasca cand ii infige sabia in inima.

Intr-o zi mohorata, regele se saturase sa-si vada fiul cum dadea dovada de o uriasa ignoranta fata de toti cei din palat si tot ce facea era sa ramana in camera aceea din care rareori iesea. Nmeni nu aflase ce planuri avea tanarul, reactiile lui dure pentru a fi lasat singur creau o atmosfera neplacuta, desi era print, nu facea nimic din ce ii era cerut.

- Gata, e de ajuns, ce fel de rege va ajunge Kennan ? Unul aspru fara macar un strop de vointa pentru a-si indeplini indatoririle ? Nu voi pieri pana cand nu-l voi sti un print responsabil care merita sa-mi fie urmas ! Va ajunge sa va trateze pe voi toti ca pe niste sclavi ? Chemati-l aici imediat, voi discuta cu el ! a strigat regele revoltat spre supusii sai.

- Fiti fara grija Maiestate, il voi aduce aici pe print ! a spus Lordul Sadon plecand catre camera "intrezisa" unde micul print statea nestingherit.

Cu o mica bataie in usa uriasa din lemn, un raspuns lent si plictisit ii fu dat acestuia si in cele din urma Kennan a deschis, dar nu se arata prea incantat de aparitia Lordului.

- Iar ai venit pentru a-mi distruge linistea ? Ce scuza mai ai de data asta ? i-a vorbit printul pe un ton rastit.

- M..Ma scuzi Domnia Ta, regele va cheama, vrea sa discutati ! s-a balbait Sadon refuzand sa-l priveasca in ochi.

- Nu-mi spune ca nu ai incetat sa mi-i te adresezi cu "Domnia Ta" ! In ce an suntem ? Spune-mi Stapane, suna mult mai bine ! continua Kennan nepasandu-i de cererea mentionata.

- Da.....scuzele mele Stapane ! Maiestatea Sa va cheama, puteti acorda din timpul maretiei voastre pentru o discutie ?

- De data asta voi veni, sper ca e ceva important ! a spus printul plimbandu-si mana prin parul sau alb.

Cei doi au mers in sala unde regele statea ingandurat pe mult iubitul lui tron, iar imediat ce-si vazu fiul tresari si-si incrunta privirea.

- Ce ai asa important sa-mi aduci la cunostinta, dragul meu tata ? a spus Kennan calm fara acelasi ton pe care ii vorbise Lordului.

- Fiule, se vede clar ca tu nu ai ganduri cu aceasta mostenire pe care ti-o voi lasa, am imbatranit si mi-e teama ca tu nu vei fi un rege demn de tron, ma gandeam sa fac o exceptie si sa ramai tu rege, chiar si de la varsta ta frageda, dar meritele tale nu sunt de ajuns, ignoranta ta ma intristeaza ! vorbi regele tusind rareori deoarece tineretea sa era inexistena.

- Tata, crede-ma, ceea ce fac e mult mai important decat crezi, nu te indoi de mine, nu fac nimic din ceea ce apartine raului ! Iti promit ca voi deveni un rege intelept de care vei fi mandru ! ii spuse Kennan cu un zambet fals care apoi se transforma intr-unul malefic. Raspunsul regelui intarzie, iar Kennan se intoarse vrand sa plece...dar o cazatura brusca se auzi in spatele sau, regele cazuse in genunchi langa tronul lui, ochii lui se deschisesera ca pentru ultima data si acesta era pe cale sa-si dea duhul. Baiatul cu par alb, ce avea un chip uimit s-a apropiat de tatal lui ce era la pamant. Regele isi spuse ultimele cuvinte catre tanarul Kennan :