Gemini

V : Încerc sã te schimb!

KENNETH :

Simţeam cum o oarecare obosealã pusese stãpânire pe mine, mã aflam în camera mea şi încet mi-am deschis ochii începând sã-mi amintesc toate lucrurile întamplate ziua trecutã. În seara anterioarã m-am retras în camera mea şi am adormit nevrând sã-mi las gândurile sã afecteze starea de obosealã ce-mi prinsese corpul cu totul. Amintindu-mi de cuvintele spuse de Kennan m-am ridicat brusc din pat şi schimbându-mi hainele am pãrãsit camera în grabã îndreptându-mã spre ieşirea din palat. Ştiam ca el vrea încã sã-l ucidã pe Sadon şi de aceea eram hotãrât sa opresc asta, deşi îmi spusese cã îl va cruţa, tot nu mã pot crede în cuvintele lui. Fugeam pe lungile coridoare oprindu-mã exact în faţa uşii, dar o voce cunoscutã mi-a atras atenţia, se auzea din spatele acelei porţi ce ducea în grãdina unde eu îmi petreceam timpul. Era ca şi "grãdina din spate" şi era situatã lânga uşa pentru ieşire. Curiozitatea m-a obligat sã deschid poarta şi am înaintat spre Kennan, se afla acolo de unul singur uimindu-mã, se antrena cu armele pe care le gãsisem, lovea lejer o pãpuşã ţintã, dar s-a oprit vãzându-mã. Am rupt firul liniştii vrând sã alung în acelaşi timp şi dispreţul cu care mã privea.

- Kennan, mã bucur sã vãd cã te antrenezi ! Încerci sã aflii ce abilitate deţine fiecare armã ? i-am zâmbit blând apropiindu-mã de acesta, iar expresia chipului sãu s-a transformat în una indiferentã, nu-mi dãdea prea mare importanţã şi îşi reluã activitatea, dar într-un final a rãpuns.

- Da, vreau sã le pot controla, arma aceeaşi cu posesorul ! Vrei sã încerci? m-a întrebat el aruncându-mi o suliţã.

Adevãrul e cã eu nu ştiam cum sã folosesc o asemenea armã, în copilãrie am avut în posesie doar cuţite sau sãbii, dar în niciun caz suliţe. Am lãsat arma de o parte pe moment, voiam sã ştiu cã Sadon nu a fost ucis aşa cã i-am atras atenţia fratelui meu.

- Tu chiar nu l-ai ucis pe Sadon, nu-i aşa? am întrebat sperând sã primesc un rãspuns ce-mi va uşura starea încordatã.

- Nu. Defapt ai fost posibila lui salvare, acum nu mai e lord, e doar slujitor, mã gândisem sã-l alung de la palat, dar nu am timp sã-l înlocuiesc! Vrei odatã sã faci ceva cu arma aia? mi-a spus Kennan, parcã deţinând purã autoritate în ultima replicã. Nu mã aşteptasem sã-mi respecte dorinţa, poate se schimbã, poate voi avea fratele pe care îl pot numi în acelaşi timp şi cel mai bun prieten.

- Da..sigur! Aş vrea totuşi sã îţi mulţumesc, nu eşti aşa de rãu precum pari, pânã la urmã fiecare persoanã are latura sa sensibilã! am rostit, totuşi oprindu-mã observând cã vorbeam singur, ţipetele amuzante ale bãiatului cu pãr alb mã fãceau sã râd şi cauza era sabia Xena ce acum o luase razna, Kennan o avea în mânã, dar ea dând dovadã de fabuloasa sa rapiditate într-un fel ciudat îl târa pe geamãnul meu înconjurând vreo doi copaci. Acesta îşi menţinea poziţia de "ridicat în capul oaselor", dar sabia tot cãrându-l dupã ea, bãiatul îmi cerea ajutorul, deşi eu nu mã plictisisem privindu-l, era hilar.

- Ce tot vorbeşti acolo de laturi sensibile?! E legat de fascinanta geometrie?! Ajutã-mã pânã nu dã sabia asta cu mine în toţi copacii! a strigat Kennan enervat spre mine, trezindu-mã din distracţia mea pe seama a ceea ce i se întâmpla. Nu mã judecaţi, şi voi aţi fi râs.

Fãrã a mai sta pe gânduri am luat suliţa în mânã, riscând totuşi deoarece o folosesc pentru prima oarã. Chiar înainte sã arunc arma şi fixându-mi privirea pe sabia Xena, cu o precizie excelentã aceasta a luat-o înainte, suliţa parcã îmi scãpase din mâini şi lovise într-un mod uimitor sabia mult prea ataşatã de Kennan, care dupã tot acest chin aterizase în depãrtare într-un uriaş tufiş. Cele douã arme erau destul de greu de stãpânit, aveam nevoie de antrenament intens. În total erau 7, dintre care noi am folosit doar trei.