Ziua 25: reintalnirea

68 2 2
                                    

Timpul trecuse fara sa.mi dau seama.
M.am gandit asa de mult la acea casa încât nici nu imi mai aminteam motivul pentru care am venit in tabara:distractie, prieteni noi si o noua eu...
Lumina răsăritului de soare imi întrerupe pentru o clipa gândurile...Ma trezesc,nimeni din campus nu mai era trează imi iau un pulover pe mine si ies afara din cabana.
Iubesc schimbul de culori al cerului si adierea dulce a vântului...
Pentru o clipa incerc sa imi las mintea goală de gânduri si sa ma bucur de razele răsăritului de soare care imi mangaiau fata.
Deodată primesc un mesaj de la un număr privat:
*: buna
Eu: te cunosc cumva?
*:Da
Eu:imi poți dă un indiciu?
*:Sunt in tabara de peste lac
Eu: tot nu.mi dau seama,spune.mi cum te cheamă si poate imi reamintesc
*:Nu pot sa dau informatii personale prin sms
Eu: si atunci de ce mi.ai scris?
*:ca sa stii ca sunt acolo unde ti.am spus ca voi fi...
M.am blocat..nu.mi putea da seama cine putea fi aceasta persoana...sau...stiam?
*:te.am lăsat fara cuvinte?
Eu:Da...intr.un fel
*:in ce fel?
Eu:in felul in care tot nu.mi dau seama cine esti
*:atunci sa.ti dau un indiciu:"intotdeauna"
O liniste profundă...Imi revine acel fior..Si odata cu el si amintirile. Amintirile mele cu acel băiat special care m.a facut sa ma simt specială,acel băiat cu  care am avut si primul meu sărut,băiatul care mi.a fost mai mult decat un simplu prieten, cu care am împărtăsit cele mai frumoase momente:primul meu spectacol,dar si momente urat cum ar fi accidentul meu.
Adevarul e ca am cazut de multe ori dar mereu m a ajutat sa ma ridic. Ne.am promis unul altuia ca ne vom recunoaste peste ani dupa aceast cuvant...
Imi amintesc ca asta imi spunea cand il întrebam daca ma iubeste... acea persoana care mi.a fost mereu aproape,care are acel nume pe care,de fiecare daca can il ascult imi bine sa zâmbesc....Marco
Nu.mi venea sa cred...am rămas cateva minute pe gânduri...
Apoi i.am propus sa ne intalnim ca sa vorbim
*:ne vedem langa caiace la ora 17:25
Totul era planificat in afara de un singur lucru;caiacele arau pe malul celalalt al lacului iar dupa ora 14:00 nimeni nu avea voie sa mearga acolo...
Dar oricum am fost de acord
Ora13:45 : decid sa ies din cabana pentru a merge la cantina imi aleg ceva de mâncare si ma duc sa ma asez langa prietenele mele.
Eram asa de nerăbdătoare încât nici nu puteam mânca ;
Indrumatorul taberei intră în cantina pentru a face un anunt
"La ora 14:30  va rog pe toți sa va aliniați in fata taberei"
Nestiind ce va urma terminam de mâncat si mergem afara
Indrumatorul ne.a spus vom avea un concurs maine,dar nu ne poate spune despre ce e vorba..
Ma retrag in camera mea,si ma bag in pat,am adormit intr.un somn profund...
In sfarsit dupa un somn bun ma trezesc,ora 17:00?????
Am sărit din pat si am apucat primele haine pe care le.am vazut...dupa ce am terminat machiajul mi.am pus o pereche de adidasi si am iesit tiptil din cabana.
După un drum lung in sfarsit am ajuns
Eram asa de fericita...nu.l văzusem de asa de mult timp...
Deodată vad o silueta care se apropia de mine,era din ce in ce mai aproape..usor usor reusesc sa.i disting chipul;era chiar el...
Am inceput sa alerg spre el si am sărit in brațele lui.. as fi vrut ca acea îmbrătisare sa nu se mai termine.. usor usor ma dezlipesc de el.. Ma uit la ochi lui de un albastru infinit,ne uităm fix unii in ochi celuilalt;imi venea sa plâng de bucurie...
Începe sa se apropie de fata mea
Iar buzele ni se unesc...

MutareaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum