Fericirea

25 3 0
                                    

Fericirea. Da...Fericirea.....un sentiment atât de frumos care ai vrea sa nu se termine niciodata.
Greu de obținut, greu de pastrat, iar eu,pentru prima data dupa mult timp o simteam,chiar o simteam.....si nu stiam cum sa reactionez. Uneori e nevoie de multe compromisuri si promisiuni, promisiuni de care uneori nu te poti ține. Stiam ca nu pot fi tot timpul fericita,indiferent cat as încerca. Stiam ca la un moment dat vor aparea neînțelegeri si probleme si stiam ca voi suferi.

Incerc sa ma bucur de momentul si atmosfera pe care am creat-o impreuna.....incerc sa.mi "inşel" mintea spunandu-mi ca totul va fi bine,chiar daca stiam ca intr.un final nu va fi asa........cred ca in asta constă iubirea si fericirea: cand iubesti pe cineva,trebuie sa suferi pentru acea persoana.
Ce sens are asta???>> Nu stiu.
_
Ma uit la el. Ma uit la el si vad un băiat obișnuit, vad un băiat timid,un băiat căruia ii este frica de ceva. Se pare ca băiatul perfect care le stie pe toate si a dat arama pe fata. Ma uit la el si nu.l mai recunosc. Il vad cum incearca sa si găsească cuvintele. Il vad cum se agita si cum se chinuie. Un mic zâmbet isi face aparitia pe chipul meu. Simteam fericire. Eram fericita ca am descoperit un om care isi face griji pentru mine. Un om pentru care contez. Un om care încerca sa mi schimbe mereu dispoziția în mai bine. Un om care ma face sa rad si imi face inima sa bată cu 100 de bătăi pe minut.Un om BUN,si asta e ceva foarte rar de gasit. Iar eu nu voiam sa i mai dau drumul.
In sinea mea stiam ca la un moment o sa apara ceva care ne va desparti dar stiam si ca voi face tot ce e posibil pentru a nu pierde ceea ce avem.
Stiam ca si el va face acelasi lucru.
Mintea mea este invadată de gânduri.
Ma gandeam cum vor reacționa prieteni lui populari atunci cand vor afla. Ma gândeam cum vor reacționa părinții mei. Nu stiam ce sa le spun,nu stiam cum sa incep. Dar stiam ca toata lumea va avea ceva de spus.
Se uita la mine si vede îngrijorarea de pe fata mea. Ma trage spre el si ma strânge in brațe.
Acum sunt calma. Toate gândurile mele au dispărut. Singurul lucru pe care il simteam era parfumul lui.
Privirile noastre se încrucișează dar nimeni nu spune nimic.
Pentru noi vorbea linistea.
                     

SFARSIT




Daca ai ajuns pana aici iti multumesc din suflet pentru timpul acordat. Aceasta poveste inseamna mult pentru mine deoarece am trecut prin ceva asemanator. Poveste se opreste aici pentru Alice si prietenii ei.
Momentan ne luam ramas bun cu speranta sa ne revedem curand. Ciao!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Nov 16, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

MutareaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum