Mutarea

Petrecerea:partea II

Din pacate,momentul nostru este întrerupt de Carina,care se îndreaptă catre Alex, iar intr.o fracțiune de secunda isi pune mâinile pe fata lui si il sărută in fata mea.
Am rămas blocată... era de parca mintea imi spunea sa fug cat de repede pot,dar corpul nu se misca...
In timp ce se 💏,am observat ca, Carina se uita la mine cu coada ochiului,de parca vroia sa.mi faca in ciuda. Nu am mai stat pe gânduri si am fugit cat de repede am putut.
Dupa ce am plecat,Alex o îndepărtează pe Carina de el.
-De ce au facut asta? Spune el cu un aer nervos
-La ce te referi? Il intreaba Carina
-La faptul ca m.am sărutat.
-O..Asta am simtit sa fac...
-Si te.ai gandit vreo secunda ca eu nu am simtit sa fac asta? O intreaba Alex, si apoi pleaca.
I.am spus Olgai ca nu ma simt bine si ca trebuie sa plec.
Ma întrebat ce am pățit si i.am spus ca ii voi povesti totul maine.
Ies din casa in fuga si ma îndrept catre casa.
Pe drum il aud pe Alex trigandu-ma din urma: Alice! Alice! Stai!
Am inceput sa alerg cat de repede am putut dar avand tocuri asta nu prea a mers....
Cat timp fugeam de el ma gândeam prin tot ce am trecut pana sa ajung aici..prin multe..
Si la un moment nu stiam de ce alergam pana la urma..
Alergam de un băiat pe care de abia il cunosc? De ce? Pentru ca l.am vazut sarutandu-se cu Carina? Poate pentru ca il placeam? 
Ma opresc,apoi ma întorc.
Il vad pe Alex cum aleargă catre mine si in sfarsit ma ajunge
Habar nu aveam de ce ma oprisem dar nu stiam nici de ce am reactionat asa.. sau poate ca inima stia..Dar mintea mea nu vroia sa accepte.
Printre suspine,Alex încearcă sa imi explice ceea ce s.a intamplat
-Nu cred ca e nimic de explicat. Ii spun eu
-Ba da este..
-Nu te comporta de parca trebuie sa.mi dai socoteala. Pur si simplu te.ai sărutat cu o fata care te place si...
Incearca sa ma ia de mana dar pur si simplu nu puteam....eram demoralizata..Si habar nu aveam de ce.
-Carina a facut ceea ce a vrut si..
-Si tu ai lăsat.o!! Ii raspund eu
Chiar nu avem nimic de discutat Alex.
-Lasă.ma sa.ti explic! Eu nu...
-Gata!? Nu mai vreau sa ascult! Esti la fel ca ceilalti!
Trebuie sa plec...
*Ma întorc si ma îndrept catre casa*
Eram terminată! De parca țineam asa de mult la el încât sa ma consum eu... de abia il cunosc. Se pare ca încă o bucățică din sufletul meu a fost ruptă de catre un băiat... se pare ca nu am noroc deloc.
O ora mai tarziu ma suna Olga.  Ma intreaba ce am pățit si de ce am plecat asa..
-Esti bine acum? Ma intreaba ea
-Da....Nu....Nu stiu....
-Imi pare rau..daca te pot ajuta cu ceva...
-Ar fi ceva....
-Spune
-Mai poți vorbi?
-Sigur:)
Simteam nevoia sa vorbesc vorbesc cu o prietenă. Simteam nevoia sa ma destainui cuiva..in afara de mama...
Si o luam de la capăt......