Perfect

Intradevar era Perfect

In timp ce Jungkook ma imbrtisa  Emma a intrat facandu-ne sa ne dezlipim unul de celalat.Eh..bine ca nu si-a dat seama..

-Va chemat profu'!Haide!
-Acum venim!zic eu.

Am mers in sala unde se afla proful si ne-a spus ca nu mai avem ce repeta;ca putem pleca toti acasa,oh..bine.

Mi-am luat lucrurile si am iesit pe hol unde Jungkook ma astepta.

-Ce faci in dupa-amiaza asta?
-Ma uit la un serial.
-Super..nu vrei sa vedem un film impreuna?
-Nu,vreau sa ma uit la serial,singura!
-Acum de ce ma eviti?
-Nu te evit..

Jungkook a venit in fata mea si eu am vrut sa il ocolesc..dar el tot in fata mea era...obositor.

-Ce vrei?
-La film.
-S-a facut!

Obosita de admirator i-am acceptat cererea..cat de rau poate fi..nu?M-am dus acasa unde am mancat cate ceva din frigider si mi-am dat seama ca ar trebui sa merg la cumparaturi curand.

Apoi am facut sin nou un dus si m-am imbracat cu niste blugi negri rupti si cu o camasa albastra in carouri care am bagat-o in pantaloni.Parul l-am prins intr-un coc dezordonat(aproape dezordonat) iar pentru a avea mai mult farmec mi-am luat perechea mea de ochelari falsi..(hihihi)

Dupa mi-am mai facut curat in casa aranjand cateva lucruri.
In timp ce faceam asta cineva a sunat misterios la usa.

-Cine este?
-Admiratorul tau..
-Nu am asa ceva..
-Atunci perechea ta de dans?
-Nu o lua cu ghicitul ca nu iti deschid

In timo ce vorbeam cu omul din spatele usii am primit un apel de la Jungkook.

-Da,Jungkook!
-De ce nu imi deschizi?
-Tu esti?
-Da..am venit mai repede putin.
-Aa..bine iti deschid.

Am inchis telefonul si i-am deschis..dar el nu era Jungkook.
Era un tip imbracat in negru, acoperit la fata.

-Cine esti?
-Asta nu conteaza acum!

Am inceput sa fac pasi in spate care erau facuti de apropierea sa.

-Nu te cunosc!Pleaca!
-Dar eu te cunosc,Ioana.
-----------------------------------------------------------

M-am trezit pe o canapea intr-o incapere frumos amenajata..dar nimeni nu era in ea.
M-am ridicat de pe canapea cautand un telefon de pe care sa-l sun pe Jungkook.

-Cauti ceva?
-Jungkook?

Fara sa mai zica ceva,s-a apropiat de mine incet facand ca distanta sa fie de doar cativa cm.

-Scuze..
-De ce iti ceri scuze?
-Pentru ca nu am venit ma repede..
Pentru ca cineva te-a sunat de pe numarul meu ca sa iti faca raul.. Scuze..Imi pare rau.

Pe fata lui Jungkook curgeau siroaie de lacrimi.De ce mereu cand suntem impreuna plangem?

-Multumesc!Multumesc ca mai salvat!Multumesc pentru ca mai adus aici!Multumesc mult!

Lacrimile sale nu se mai sfarseau iar eu nu intelegeam de ce...
L-am luat in brate zicandu-i aceleasi vorbe pe care mi le-a spus si el..

-Plangi cat poti..eu voi mereu cu tine...te voi iubii cu aceeasi iubire pe care o am acum fata de tine Jungkook..te iubesc!

I-am sters lacrimile si am inceput amandoi sa ne privim ochi in ochi.
Ochii aceia negri nu mi-au dat pace de la inceput..intradevar era Perfect..