Lumea este inca frumoasa

5.

Fără să îmi dau seama,ea scoase din geanta ei un fel de praf ce mirosea a cafea.Cu mișcări inumane ea îl împrăștie făcând un cerc care ne înconjura pe amândouă.Era un miros așa plăcut dar trebuia să rămân concentrată.Timpul trecea greu acoperit de o tăcere apăsătoare.Acele creaturi veneau spre noi.Mă gândeam cu ce ne ajuta acea cafea dar eram prea speriată mai judec.Erau la 3 m distanță de noi,când deodată încep să se topească.Semăna puțin cu o scenă din vrăjitorul din Oz și mă întrebam cum am scăpat nevătămate de aceste creaturi.Aparent amestecul dintre cafea și pilitura de cupru era fatal pentru ele.Când totul se sfârșește femeia rupe tăcerea.Pe un ton rece și autoritar spune

-Ești infectată sau zgâriată de acele creaturi?

-Nu din câte știu eu.Nu le-am lăsat să mă atingă!

-Ești destul de curajoasă pentru o puștoaică ca tine.Să ieși noaptea fără o armă sau o lanternă și mai ales să te îndepărtezi de casa ta.Ești țicnită sau vrei să mori?tonul ei se mai înmuia dar tot precaută a rămas.

-Niciuna dintre ele. doar că am auzit vocea unui copil și am vrut să verific.Asta e tot.Și până astăzi nici nu știam că există așa ceva prin păduri.Ce erau creaturile alea?

-Ah....Hai mai bine să vorbim în altă parte.Am senzația că cineva ne privește...și de data asta nu sunt creaturile alea.Urmează-mă!

am mers până la cea mai apropiată casă pentru a putea discuta despre ce erau creaturile alea.Eram terifiată și la fiecare sunet tremuram sau tresăream,acea doamna încerca să mă calmeze dar eram curioasă,speriată și entuziasmată în același timp.Deci normal că nu mă puteam controla!Dar erau asa multe lucruri pe care vroiam să o întreb.Părea de încredere din moment ce m-a salvat deci de aceea am urmat-o.Când ea a terminat de inspectat casa am intrat.Era neatinsă.De parcă acolo se oprise timpul și niciodată nu se ajunsese la sfârșitul lumii.Era o atmosfera la fel ca orice casă normală.Eu m-am așezat pe o canapea și ea s-a așezat față în față cu mine.Cu un ton calm și blând spune

-Ascultă.....de la ploaia de meteoriți de acum o lună au început să apară aceste creaturi ciudate.Ele se manifestă prin a stoarce oamenii la propriu de sânge.Așa eu și prietenul meu am fost despărțiți.

Dintr-o dată privirea ei nu mai era la mine și undeva în spatele meu de parcă era ceva acolo la care se uita.Da după un minut continuă și mai energic ca înainte

-În orice caz...Am învățat cum sa-i distrug.Dar am nevoie de încă cineva cu mine care să îmi țină companie și să ne apărăm una pe alta...deci ce zici?

Wow asta a fost rapid...nu mai știam ce să zic ......adică deja îl aveam pe Phillip și casa mătușii mele.Deci..nu știu!Trebuie să o refuz cât mai frumos!?Dar....când am vrut să deschid gura m-am gândit.De ce sa dau cu piciorul poate chiar la aventura vieții mele.Nici nu știam dacă îl iubeam cu adevărat pe Phillip .Singura mea dragoste a fost Alex și va rămâne la fel pentru tot restul vieții mele.Așa cred.....

În fine trebuia să îi dau un răspuns așa că am zis

-Eu din totdeauna nu am fost o fată care să plece din zona ei de confort așa că asta ar fi o nouă provocare pentru mine ....dar în același timp eu am o casă un soț și o viață cât de cât normală .

Deci va trebui să mă gândesc!

-Bine.Te voi lăsa să te gândești până.....Să vedem.Păi acum este miezul nopții ..până mâine la miezul nopții vei avea timp să te gândești.Dacă vei vrea să vii atunci te voi aștepta la căsuță .Acum mai bine te-ai întoarce.Te pot conduce dacă vrei!

-Nu mulțumesc!Acum cred că voi fi bine .oricum nu am mult de mers până acasă.

-Bine atunci! Eu voi pleca!

-Stai!

-Ce?

-Care este numele tău?

-Numele meu.. este Lucy.

Și apoi dispare în întunericul nopții fără alte comentarii."Ce persoană ciudată"mă gândesc.Și apoi mă îndrept spre casă cu pași mărunți prin noaptea răcoroasă de iunie.