7.

4 1 0
                                    

Era..noapte.asta este tot ce îmi spuneam în minte pentru că asta era singurul lucru care îmi menținea sănătatea mintală și încă o face...Dar nu asta este ceea ce vroiam să vă spun .Continuând să stau la capătul scărilor cu hainele si corpul mânjite de  sângele meu,a lui Phillip și al acelui om. Eram dezgustată și totuși nu mă puteam mișca în niciun fel de acolo știind ca mai este mult până la rasărit și că acele creaturi se plimbă peste tot.Eram paralizata de frică.O frică pe care nu o mai simțisem niciodată până acum.Dupa o perioadă de 5 minute în care am stat la capătul scărilor privind corpurile moarte ale celor 2 am realizat că mi-a facut placere să îl omor pe acel om.Dar acel gând a zburat la fel de repede cum a venit și a làsat un gust amar în gura mea și un fior pe șira spinării..Dar nu am avut timp să mă înfricoșez deoarece trebuia să mă pregătesc de călătorie si să părăsesc acea casă cu amintiri sumbre si 2 cadavre care stateau neglijent in holul casei.Sa nu mai spun de tot sângele care se prelingea pe gresie,parchet și pereți.Am făcut un duș poate chiar ultimul pentru un timp așa ca am stat mai mult decat m-am așteptat si deja era 8 dimineața.mai aceam puțin și pteam scăpa de peisajul sumbru din fața ochilor mei.am scos un ghiozdan mare și am inceput să îndes lucruri in el care credeam că îmi vor fi de ajutor plus mancare,apă și haine.era ora 5 și totuși simțeam ca ceva din bagajul meul lipsea.
Atunci mi-am amintit de cafea și pilitura de fier.
Era să uit!
A venit și ora 10 așa că am ieșit din casă cu zâmbetul pe buze și un rămas bun.Era timpul să îmi descopăr calea.

Lumea este inca frumoasaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum