Ziua in care...

V

"Ziua în care am primit iubire...

Kai începu să vină la mine acasă aproape în fiecare zi, iar de fiecare dată părinţii mei îl primeau busurosi, invintandu-l la masă sau la un joc de table şi cărţi. Eu, că de fiecare dată, tăceam şi observam tot ceea ce făcea Kai. Trişează mereu la jocurile de cărţi, îi place fotbalul şi îi plac căţeluşii. Şi-a făcut un obicei să vină la noi, mereu având aceeaşi scuză, de a veni să vadă cum mă simt. Trecu o săptămâna, două.  De fiecare dată când venea la noi îi făceam lasagna, pentru că asta este mâncarea lui favorită. De curând mi-a luat un căţeluş mic, alb şi pufos, iar Kai a spus că îl iubeşte pentru că seamănă cu mine, la fel de frumos. De Crăciun i-am făcut lasagna, iar drept cadou mi-a luat un lănţişor cu iniţialele noastre. Inima îmi bătea mai tare de fiecare dată când îl vedeam. Nu vorbeam cu el, de-abea dacă ne uităm unul în ochii celuilalt atunci când trecea în vizită, dar el se comportă cu mine că şi cum aş fi fost cea mai bună prietenă a lui de o viaţă. Apoi bătăile inimii mele se amplificară dintr-o dată, de două ori mai repede. Erau şi emoţiile lui amestecate cu ale mele. După masa de Crăciun, părinţii mei s-au dus la culcare, iar eu şi Kai am mers în camera mea. M-am aşezat în pat, rezemată de tăblia patului, cu picioarele la piept, încercând să îmi ascund faţă cât mai mult cu putinţă, în timp ce el s-a aşezat la picioarele mele, începând să-mi analizeze camera. După câteva minute mi-a spus că nu sunt prea vorbăreaţă, dar eu nu am spus nimic. Mi-a spus că lui îi plac fetele vorbăreţe, dar iar am tăcut din gură. Eu nu mă încadram în grupul acela de fete pe care le place el, păcat. S-a ridicat din pat şi mi-a întins mâna, ajutându-mă să mă ridic şi eu. Am dat să fac un pas, crezând că vrea să plece şi că vrea să-l conduc la uşa. Dar în schimb, m-a sărutat, apoi m-a îmbrăţişat şi mi-a spus că mă iubeşte. I-am spus că sunt bolnavă, el a spus că nu îi pasă. Mi-a spus din nou că mă iubeşte. Iar peste trei ani, ne-am căsătorit."