"Ziua în care am murit...
Auzeam ţipete, plânsete, suspine într-o negură adâncă şi fără sfârşit. Simţeam o strângere puternică în inima mea, simţeam cum mai are puţin şi se va sfărâma în bucăţi ca şi cum ar fi fost doar o bucată de sticlă ce am trântit-o de un perete, iar acum nu mai este decât praful din ea. Îmi simţea trupul rece, înfrigurat. Auzeam note muzicale ce acompaniau plânsetele puternice şi puteam să simt pe proprii obraji lacirmile ce curgeau fără sfârşit ca un rău rece şi fără oprire. Respiram sacadat, dar rapid. Chiar şi acum, când ştiam că eu nu mai existam în această lume, puteam să le simt emoţiile tuturor. Am crezut că astfel, eu fiind moartă, aveam să pierd această calitate. Dar eu încă puteam să simt tot ceea ce simţeau toţi în jurul meu. Toţi au venit la înmormântarea mea."
YOU ARE READING
Ziua in care...
Teen Fiction"Inima mea începu să bată cu putere, să bată în pulsaţii rapide că şi cum încerca să urmeze ritmul unei melodii mult prea rapide pentru a putea dansa. Toate acele sentimente care puseseră stăpânire pe mine, care se jucau în mine, care dansau în mine...
