- Haide,coboară odată,daca vrei sa prinzi avionul! Cât timp iti ia sa te îmbraci ?! striga mama pierzandu-si răbdarea.
Ok,chiar nu e vina mea ca fermoarul de la blugii mei favoriți s-a rupt si a trebuit să iau altii...apoi a trebuit să îmi schimb si pantofii pentru că nu se asortau cu noii blugi,care acum erau albastri si nu negrii cum am vrut initial. Noroc că bagajul il făcusem ieri,altfel mama mai trebuia sa se agite jos si să mă strige din 5 in 5 minute,amenindandu-mă că nu mă mai conduce la aeroport.
- Acum,cobor imediat! Doar câteva secunde ...
- Asta zici de jumătate de ora!
-Ok,sunt gata!
-In sfârsit! spune,ridicând mâinile exasperată. Acum,sa speram ca ajungem la timp...
-Vom ajunge,incerc sa o liniștesc si sa ii dau de inteles ca,chiar vreau sa merg la tata.
-Daca nu, stai aici,la mine...cu mine! continuă ea plină de speranță.
As fi stat,însă nu voiam sa fiu o piedică în calea ei si a noului ei sot. Mda,părinții mei s-au despărțit cu 10 ani in urma,motivul fiind încă necunoscut de mine. Iar acum mama s-a recăsătorit după atata timp si vreau sa fie fericită,le ofer timp impreuna,doar ei doi,măcar atât pot sa fac si eu pentru ea. Tipul cu care s-a recăsătorit e super de treaba si simpatic,nu ar fi o problema sa stau cu ei,însă eu vreau sa ma mut la tata o perioadă de timp,adică cine nu ar vrea o vacanta tocmai in America,aflată in celălalt capăt al pământului,nu?!
- Mama! Nu mai bate apropouri pentru ca nu functioneaza,ok ? Plus ca,din cate am înțeles,tata a trimis un avion particular,prin urmare nu voi rata zborul,asa ca nu ai nici o sansa,ii zic maimutarindu-ma la ea ca un copil mic.
Ofta zgomotos, gest pe care il face atunci cand nu era de acord cu ceva. Stiu ca isi doreste sa ramanem impreuna,dar e timpul sa fiu pe cont propriu,de asta am vorbit si cu tata sa nu se bage in treburile mele când voi ajunge acolo. Mi-a cumparat chiar un apartament doar pentru mine,cica un cadou si a fost de acord sa ma lase sa ma descurc de una singura,am 24 de ani pana la urma,cat sa ma mai dadaceasca parintii. Nu a fost de acord la inceput cand a auzit,însă cum puterea mea de convingere este mare,a cedat. Doar nu era sa ma asculte ore,zile sau chiar săptămâni cum aveam sa ma smiorcai si sa il bat la cap intruna!
- Cat timp mai avem?
- Jumatate de ora. De ce vrei sa pleci si sa ma lasi singura? ma intreaba mama punând botic. Serios,uneori se comporta atât de copilăresc.
- Atunci ajungem la timp...si nu rămâi singura,il vei avea pe Robert,i-am intors-o eu aratandu-i limba.
- Dar nu e tot aia,eu te vreau si pe tine,începe ea sa se smiorcaie.
- Mama! Serios acum,termina! Te vei obișnui si fara mine,însă ....nu sunt sigura ce vei face in legătură cu gatitul,nu esti pe aceiași lungime de unda cu aceasta arta...si sti doar ca lui Robert nu ii place sa iasă tot timpul in oras sa mănânce.
- O haide,nu gătesc atât de rau! se apara,nu cu multa convingere însă.
- Sigur...daca gatitul inseamna ca, de fiecare data mâncarea să îți ia foc sau sa se arda. ..atunci ai dreptate,nu gatesti deloc rău,ba chiar ai putea sa il întreci si pe cel mai iscusit bucatar din lume,i-o intorc abia abtinandu-ma sa nu râd. Încă îmi amintesc de prima si ultima încercare a mamei de a gati pui la cuptor,a trebuit sa ținem usile si ferestrele deschise o zi întreagă pentru a iesi fumul si mirosul de ars.
- Ai dreptate,zice in cele din urma cu jumătate de gura.
- Normal,mereu am!
- Si modestă ca întotdeauna,ma mustreaza ea.
Nu zic nimic, doar ii zâmbesc și continui sa privesc absenta pe fereastra.
După ce imi îmbrățisez mama si ne luam ramas bun,urc in avion. Pe tot parcursul zborului am dormit asa ca,timpul mi s-a părut ca a trecut relativ repede. Trebuie sa recunosc ca la inceput mi-a fost putin frica,fiind prima data când zburam,deci a fost o experienta destul de ok,ma asteptam sa vars sau sa îmi fie rău,dar nu a fost asa.
- In 5 minute aterizam,domnisoara! Va rog sa vă puneti centura,se aude o voce din difuzor.
Ok, acum e acum! Sper sa fie totul bine...te rog, Doamne nu ma face sa vars acum,la sfarsit,te rog!ma milogesc eu.Bine ca sunt singura,altfel riscam sa fiu văzută de alți pasageri cum ma rugam si îmi făceam cruci de zici ca e sfarsitul lumii.
Aterizarea ma lăsase un pic amețită,dar nimic mai mult,slava Domnului!
- Bine si acum,unde se presupune ar fi omul lui tata sa ma conduca?!vorbeam cu mine însumi,ce doamne-iarta-ma se intampla? De ce vorbeam singura...clar,zborul mi-a creat niste turbulente la creieri! Îmi iau bagajele nervoasa si ma intrept spre iesirea din aeroport. Pe bune,sunt noua,nu cunosc nici foarte bine limba engleza,insa nu pot sa zic ca sunt chiar bata, ma descurc cât de cat,dar serios acum,unde e omul ala sa ma ia???!!! Nici adresa tatei nu o stiu,nici bani de buzunar nu am...
- Aaaaaaauu!!ma plâng eu când fac contact cu podeaua. Frate,nu mai este sigur nici sa iesi pe o usa!
- Fii atenta pe unde mergi,pustoaico!zice cineva furios. Insa nu imi ridic ochii din podea,care apropo,mai trebuie spălată, ci continui sa privesc in jos de parca nu mai văzusem ceva mai frumos in toți cei 24 de ani de existenta ai mei.
Fir-ar! După ce ca el intră in mine,ma dă jos,nu ma ajuta sa ma ridic,tot el e ala nervos. Stai,a zis cumva pustoaica??!! Urasc sa mi se spună astfel,asa ca nervoasă ma ridic si privesc pustiul de langa mine. Si ce mai pusti,cat pe ce sa imi ramana saliva in gat! Nu cred ca avea mai mult de 30 de ani,dar după postura sa impunătoare si ochii albastri reci il făceau sa para mai bătrân cu cel putin 3 ani. Era cel mai frumos băiat pe care l-am întâlnit vreodată . Arata...Wow ! In costumul lui negru si camasa alba descheiata la primii doi nasturi...
- Daca ai terminat de holbat si salivat, cara-te din fata mea, imi stai in cale!
Am înghițit in sec , ce voce...si ce privire! Ati auzit vorba aia ''Daca privirea ar putea ucide as fi fost de mult mort '' sau ceva de genu'? Ei bine,eu ma bucur ca e doar teoretic,daca ar fi fost adevarat acum nu mai existam. Doamne,ce ticălos!
Il privesc pur si simplu,nu stiam ce sa zic sau ce sa fac...eram de-a dreptul uimita, cine se crede si de ce ma face sa ma simt atât de...incompetenta?!
- Hei,mai esti aici?intreba fluturând o mână prin fata mea.
Nu raspund,insa ma dau la o parte, facandu-i loc sa treacă. El doar ma privește dispretuitor,de parca i-am facut cel mai mare rau din lume si a continuat sa meargă mai departe, după privirile pe care le arunca de jur împrejur imi da impresia ca el cauta pe cineva,cui ii pasa,ma mustrez singura,nu te mai holba. Oricum,după ce a dispărut din raza mea vizuală reusesc,in sfarsit, sa respir normal. Bravo,fato! Esti chiar nemaipomenită,cum sa nu ripostezi tu la asa cuvinte si la asa atitudine de...las-o balta,esti varza! Nici eu nu stiu...ce s - a intamplat mai exact aici?! Cred ca mai sunt amețită,da,asta e!ma incurajez eu.
Reusec sa ies,pana la urma,pe usa aeroportului fara alte accidente.
Si acum? Ce naiba fac?!
- Ufa!! Urlu nervoasa asezandu-ma pe o valiza, se pare ca urletul a atras atenția cărora trecători,care ma privesc amuzati. Sunt pe punctul de a le zice ceva celor care incă se mai holbeaza la mine,insa sunt salvați de telefonul meu care vibrează.
- Alo ?
- Scumpo, ce faci? Aud vocea tatălui meu de la celălat capăt.
- Nemaipomenit! zic sarcastică, insa se pare ca tata nu si-a dat seama de asta,asa ca a continuat.
- In cat timp ajungeti?
Nici bine nu a terminat de zis ca am si inceput sa rad nervos.
-Sa ajungem?! Nici nu am pornit,nu mai zic de faptul ca,omul care chipurile trebuia sa ma astepte e de negăsit.
- Cum adica nu e de gasit?
- Nu il vad,stau in fata aeroportului,in speranta ca poate asa ma vede,asta daca nu e orb. Pe bune ,tata! Ce fel de personal ai?
-Cel pe care l-am trimis nu e vreun angajat de al meu,adică e...intr-un fel!zise el cam ciudat,este clar,imi ascunde ceva,dar chiar nu am dispoziția necesara sa il întreb ce si cum! Insa e ciudat,continua el sa zica,trebuia sa..asteapta putin,draga mea,ma suna Tyler! continua el.
- Ok...
Nu pot sa cred,acest Tyler e mai important decat mine,fiica lui! Nemaipomenit! Ziua asta nici ca se putea sa meargă mai prost.
- Am revenit! Ok,se pare ca nu te gaseste,dar i- am zis unde esti...
- Scuza-ma?se aude o voce din spatele meu. Mi s- a facut pielea de găină când m - am întors si l - am vazut iar pe tipul infumurat. Ce naiba vroia si asta?!
