Dimineata ma trezesc cu o durere ingrozitoare de cap si o stare de nervozitate pune stapanire pe mine cand imi amintesc de seara precedenta.
-Offf,zic revoltata si ma ridic brusc din pat ,insa ameteala isi face aparitia așa ca imediat iau loc. Auuu,capul meu!
-Pot sa intru?intreaba Ana.
-Intra!
-Ti-am adus micul dejun,dupa acesta,tatal dumneavoastra va asteapta in birou, anunta ea si da sa plece.
-Ana?
- Da, domn...Isabela, cu ce te pot ajuta?
-Ma doare capul...ai o pastila?
-Desigur. Va aduc imediat una.
-Multumesc mult!ii zic recunoscatoare.
-Nu trebuie sa imi multumiti. Sunt aici ca sa ajut. Acum va rog sa ma scuzati,spune si pleaca grabita.
Dupa fac un dus, iau micul dejun si o pastila contra durerii de cap,sunt pregatita sa dau ochii cu tatal meu.
Increzatoare ca totul va fi bine bat la usa.
-Intra!
-Buna dimineata!ii urez imediat cum intru. Am inteles ca vrei sa vorbesti cu mine?
-Ia un loc!
-Ok...
-Te-ai gandit? Ce vrei sa faci?
-Eu...voi ramane!ii zic dupa cateva secunde de gandire.
-Ma bucur sa aud asta,eu...
-Dar,continui eu intrerupandu-l. Am o rugamanite.
-Se pare ca la tine intotdeauna exista un ’dar’,imi reproseaza amuzat. Sa auzim!
-Vreau ca din acest moment sa nu te mai intereseze nimic de mine,ce fac,cu cine ma intalnesc,cand vin,plec si bla-bla,ai inteles ideea... sa nu te mai amesteci in viata mea,cred ca ai facut deja destule. In legatura cu casatoria..eu nu vreau asta,tata! Nu acum,cel putin,mai da-mi timp...te rog!
-Te vei casatori peste un an,asa am stabilit si asa ramane. Ai timp sa te acomodezi cu ideea si in plus nu vad care ar fi problema. Este un baiat de treaba,respectos...
-Dar nu ma iubeste..si nici eu pe el!
-Cu timpul apare si dragostea,draga mea! Sunt sigur ca o sa va intelegeti minunat.
- Nu cred,dar...fie! Acum pot sa plec? Vreau sa merg la cumparaturi,sa iti cheltui banii,zic sarcastica.
-Poti sa faci ce vrei! zice razand. Sa ai o zi minunata!
-Multumesc,ma voi stradui sa fie asa! A da...vreau sa ma mut in noua mea casa.
-M-am ocupat deja de asta. In timp ce noi vorbim,angajatii iti duc lucrurile la.... Sa vii in vizita des!ma atentiona el.
-Da...
-Si sa il suni pe Tyler. El trebuie sa fie cu tine de acum.
-Minunat! Il voi suna! Pe naiba il voi suna,imi zic in gand nervoasa. Acum plec!
Ies grabita din birou si ma intrept spre iesirea din casa. Simt ca ma sufoc in locul asta. Am nevoie de o masina...uite una!chitai de fericire la vederea frumusetii din fata mea.
-Aaa!tip speriata cand cineva apare din nicăieri în fața mea.
-Imi pare rau!spune un tip dragut. Eu sunt Damian,soferul dumneavoastra.
Serios?!
-Am si eu permis!ii zic simplu urcand in masina si derapand in graba.
Libera in sfarsit. Stai putin..unde trebuie sa merg?ma intreb debusolata.Am uitat sa il intreb de adresa ...
-Eii dracie!zic furioasa lovind volanul. Imi iau telefonul si formez numarul tatei.
-Spune!se aude poruncitor de la celalalt capat.
-Ăm,am nevoie de adresa...
-Stie soferul,vorbim mai tarziu,acum am treaba si...
-Eu sunt soferul si nu stiu...
-Ce?! Se aude tipatul asurzitor. De ce?
-Am zis sa ii dau o pauza lui Damian. Acum zi-mi adresa...te rog!
-Iti trimit un mesaj, zice exasperat.
-Mult’am!
-Bine,bine! Sa ai grija cum conduci,fara viteza si...
-Tata,nu e prima data cand conduc asa ca stai linistit.
-Bine...
-Pa!si inchid telelfonul . Acum trebuie doar sa astept mesajul si...opa!l-am primit deja. Ok,sa mergem atunci!imi zic in gand entuziasmata.
Dupa vreo 20 de minute de sofat,ajung intr-un cartier rezidential. Iar dupa adresa, casa mea ar trebui sa fie dupa urmatoarea curba! Dar...de ce s-ar afla un bloc intre aceste vile?!
-Ceva nu e bine,gandesc cu voce tare cand ajung la destinatie. Cobor din masina si ma mai uit o data la adresa,era corecta,deci nu am gresit. Atunci de ce ma aflu in fata unei vile cu 2 etaje?
-Pentru ca asta e noua ta casa,daca nu ti-ai dat seama inca! raspunde o voce de baiat,cand ma intorc,gura mea face contact cu pamantul. Ipotetic vorbind,bineinteles!
-Tu!
