- Ce vrei sa...? nici nu imi lasa posibilitatea sa il intreb ce voiam ca masina porneste brusc,facandu-ma sa intru in scaun,la propriu!
- Tu nu esti întreg la minte! Mai încet nu se poate?
- Faci si mofturi după ce ca am venit sa te iau!
- Nu te-am pus eu sa vii si acum mergi naibii mai încet sa nu faci vreun accident! ii zic sau mai bine zis tip ca o descreierata. Iubesc adrenalina,prin urmare si viteza insa numai când conduc eu nu altcineva. Eu stiu ce fac, pe cand tipul asta nu mi se pare prea capabil după cum il vad atât de neatent la drum. De cand am pornit nu face decat sa caute ceva in torpedo si nu da nici un semn ca m-ar fi auzit.
- Ai auzit ce am zis sau trebuie sa mai repet asa ca pentru surzi?
Gaseste,in sfarsit, ce voia si anume pachetul de tigari.
- O haide,doar nu vrei sa fumezi in masină,nu?
Il vad cum isi inclesteaza maxilarul si ma priveste cu ochii lui reci ca gheata.
- Nu mai scoate nici un cuvant sau jur ca te las in mijlocul drumului! Conduc si fac ce vreau in masina mea,ai inteles? Acum,gura mica nu ma scoate mai mult din sărite decat ai facut-o deja!
- Dar...
Îmi înghit cuvintele când ii vad din nou privirea atintita spre mine cu ură si nu mai zic nimic,doar ridic mâinile in semn de predare. Chiar nu am chef sa intru intr-o ceartă pe care sunt sigura ca as fi pierdut-o. Insa nu inteleg de ce are acest comportament fata de mine ,nu i-am facut nimic. In fine...poate are o zi proastă, i se poate intampla oricui.
- Am ajuns,ma atenționează el sec.
Ma trezesc din gândurile mele si abia acum vad ca ne-am oprit in fata unei vile imense, serios, din cate stiu tata locuieste singur,nu împreună cu 5 familii?! În fine,se pare ca este mai bogat decat am crezut,ura! îmi zic in gand sarcastica si oftez. Tata are tot ce isi poate dori o femeie,e frumos la cei 48 de ani ai săi,cu un trup puternic,înalt,destept,e avocat pana la urma urmei,nu? E bogat si sarmant...nu inteleg de ce s-au despărțit părinții mei. Oricat ma gândesc, nu gasesc nici un motiv. ..o fi faptul ca nu se mai iubeau? E posibil si asta,dar...las-o baltă! Ma doare capul de fiecare data când incerc sa caut explicații pentru aceasta decizie a lor de a lua-o fiecare pe drumul lui. Fiind din nou in lumea mea nu observ cand portiera se deschide si ca tipul asteapta sa cobor,decat atunci când tuseste fals .
- Vrei cumva sa te iau si in brațe? intreaba sarcastic.
- Ma descurc singura,nu cred ca esti in stare sa faci un gest atat sărmani, ii zic răutăcios. Nu e vina mea ca se ia de mine de fiecare data când are ocazia.
- Doar coboară odata! se rasteste el la mine.
- Bine! Du-te la un control, frate!zic incet doar pentru mine si din fericire este ocupat cu telefonul ăla care tot suna întruna. Asta mai trebuia , sa auda ca l-am facut nebun.
Îmi iau bagajele si când sa intru, usa se deschide brusc aproape lovindu-ma.
- O scuze,draga mea!zice tata tragandu-ma intr-o îmbrătisare de urs.
- Tata...nu pot sa...respir!
- Iarta-ma,doar ca sunt bucuros ca esti aici si ca vei locui cu mine.
- Si eu ma bucur ca sunt aici,insa nu voi locui cu tine. Sper ca mai tii minte ce am discutat,da?
- Tyler! Scuze, ca nu te-am luat in seama,pleaca de lângă mine,ignorandu-ma total. Multumesc ca ti-ai facut timp sa îmi faci acestă favoare de a-mi aduce fiica de la aeroport.
- Nici o problema,domnule Evans! Ma bucur ca am putut sa fiu de folos. Acum ,va rog sa ma scuzați,insa am o intalnire importanta!se scuza el si intra in masina derapand in graba.
Deci,el e Tyler ăla! Pff...
- Deci,tata..
- Sa nu vorbim acum despre ideea ta de a te muta singura,bine?
- Dar...
- Vorbim maine! Acum sa te ajut cu acestea,zice luandu-mi bagajele din mâni.
Nu am mai scos nici un cuvânt si l-am urmat in liniste ca un catelus.
Wow ! Ce arhitectura minunata are acesta casa.
- Iti place?ma întreba tata entuziasmat de reacția mea. Nu mi-am dat seama ca sunt cu gura căscată decat atunci când am inchis-o la loc. Ih ,ce stanjenitor.
- Da ...e minunta! ii zambesc sincer si il îmbrățișez. Mi-a fost dor de tine! Acum ca nu mai este nici un spectator pot sa îmi exteriorizez sentimentele.
- Si mie,draga mea si mie! Hai,camera ta e la etaj. Poți sa o alegi pe care o vrei ! îmi zice sarutandu-ma pe frunte. Iubeam acest gest,ma făcea sa ma simt adorată ,protejată si intr-adevăr fericita.
- Mulțumesc,insa din moment ce nu stau mult aici,nu contează!
- Bell,ti-am zis ca nu vreau sa vorbesc azi despre asta.
- De ce? Ai fost de acord,ba mi-ai promis si ,te rog , sa te tii de cuvant! Am 24 de ani,tata,nu mai sunt un copil,cand aveti de gand sa incetati din a ma mai cocolosi?!
- Vorbim maine! Bagajele lasa-le aici,va veni cineva sa le ia.
- Dar...
Nu ma lăsa nici sa termin de vorbit ca pleaca lasandu-ma singura la baza scărilor. Serios?! Urasc cand cineva nu ma lasa sa termin ce am de zis. Si asta a fost a doua oară pe ziua de azi când sunt lăsată cu vorbele in gura.Offff...
Intru nervoasă in prima camera de la etaj si ma trântesc pe pat. Incep sa dau din mâni si din picioare ca o nebună si sa tip ca o descreierata in speranta ca ma voi calma. Prea multa tensiune adunata doar intr-o singura zi. După ce termin,ma asez turcește in mijlocul patului si incep sa ma uit prin camera. Abia acum observ ca este chiar foarte frumoasa,mda,nu este ca si cum ma asteptam sa nu fie! Totul in casa asta e frumos,ordonat si luceste de curățenie.
-Domnisora pot intra? aud o voce de femeie de după usa.
- Da,intra!
- V-am adus valizele,domnisoara! zice femeia si începe sa îmi despacheteze lucrurile.
- Ăm...nu e nevoie, ii zic oprind-o din a-mi mai atingă lucrurile. Si te rog,nu îmi mai zice domnișoară,ma faci sa ma simt prost,de parca sunt nu stiu ce personalitate,spune-mi pe nume.
- Nu ni se permite sa ne adresăm astfel,domnisoara...
- Sunt Isabela,o întrerup intizandu-i mana.
Se uita speriată la mine,apoi la mana mea si nu stie ce sa facă.
- O haide,nu musc!spun luandu-i mana si strangandu-o.
O aud cum chicoteste si îmi strânge si ea mana timid. Ok,se pare ca sunt pe drumul cel bun.
- Cum te numesti?
- Ana,domni..
- Aaaa!o atentionez ridicând un deget. Ce ti-am zis?
- Ma scuzati...domnisoara Isabela!
-Doar Isabela,iar eu iti voi spune simplu Ana,ok?
- Bine ...
-Acum poți sa te retragi,ma descurc singura aici. Multumesc ca mi-ai adus bagajele
- Nu trebuie sa îmi mulțumiți ,domni...Isabela,aceasta e meseria mea. Ma scuzati,zice făcând o reverență si pleaca lasandu-ma cu gura pana in podea. Ea...ea tocmai s-a aplecat in fata mea?! Numai pe timpuri era obiceiul acesta,reprezentand respect pentru stapan. Nu pot sa cred ca se mai practica asa ceva si in secolul XXI.
Desi mi se pare ciudat trec cu vederea acest comportament, momentan, mai tarziu voi avea o discutie cu tata. Acum vreau sa imi fac un dus,sa ascult niste muzica si de ce nu,sa dansez putin,pentru a-mi relaxa muschii.
- Pot sa intru?
- Ă da,sigur! zic nedumerita. Ce s-a intamplat? il intreb imediat cum a intrat.
- Trebuie sa vorbim...
- Parca ai zis ca vorbim maine,dar mie imi convine,asa ca,te ascult!
- M-am gandit bine si...pentru siguranta ta ti-am angajat un bodyguard si te rog,sa accepti,altfel nu te las sa te muti singura!
- Nu asta a fost intelegerea noastra! Nu vreau un babysitter dupa fundul meu! Haide tata,sunt mare,nu am nevoie de o dadaca,te rog sa nu imi faci asta,altfel, si pun accent pe ultimul cuvant,ma supăr tare si stii cum reactionez! spun nervoasa.
- Imi pare rau,ori accepti si esti libera sa te muti chiar de maine,ori refuzi si nu te muti! Alegerea iti apartine,iti las timp sa te gandesti pana la cina! Zice si se indreapta spre usa.
- Nu e nevoie sa ma mai gandesc,vreau sa ma mut,asa ca...fie cum vrei tu!zic oftand.
- Perfect!
- Dar..
- Oare de ce nu imi place ce va urma?!se intreaba retoric,destul de incet,insa fiind aproape de el l-am auzit.
- Stai calm,nu e de rau!zic zambindu-i incurajator. Vreau doar sa stiu ceva...
- Ce? intreaba oarecum suspect.
- Daca pot sa ma apar singura,sa am si un aparat de electrosocuri,si spray cu piper si pistol si...toate cele,mai sunt nevoita sa am dad...bodyguard-ul dupa mine?
- Da! raspunde ferm.
- Mda...grozav! spun sarcastica.
- Nu vreau ca fetita mea sa invete sa lupte si sa devina agresiva,bataia nu este pentru fete,lasa asta in seama baietilor,ranjeste el aratandu-si dantura perfecta.
-Zau,daca nu ai fi fost tatal meu,acum primeai o lovitura de toata frumusetea!zic revoltata. Adica fetele nu pot sa isi poarta de grija,vrei sa zici ca noi nu avem voie sau nu stim sa ne aparam singure,ci ne trebuie un papa-lapte langa fundul nostru 24 de ore din 24?
- Nu asta asta am vrut sa..
- Nu stiu ce ai vrut sa zici,dar...
- Ce semeni cu mama ta cand te enervezi!spune abia abtinandu-se sa nu izbucneasca in ras,desi am putut remarca si o unda de tristete.
- Nu schimba subiectul...
- Ok,deci asa ramane,stiam eu ca am o fata ascultatoare,ma lauda el si inchide usa lasandu-ma pentru a nu stiu a cata oara pe ziua de azi cu vorbele in gura. Fratee,o singura data daca se mai intampla asta,voi innebuni!!
Reusesc intr-un final sa fac un dus si in timp ce ma imbracam,usa se deschide brusc. Ma intorc speriata si dau cu ochii de Tyler care ramane in pragul usii uitandu-se la mine ca la masini straine.
-Tu nu stii sa bati la usa?il intreb nervoasa tragand repede cearșaful pe mine.
-Nu e ca si cum nu am mai vazut asa ceva,zice sec si se intoarce cu spatele la mine. Cina este gata!ma anunta si pleaca lasandu-ma rosie ca un rac.
Pff,ce a fost asta! De ce ar veni el sa ma anunte si cel mai important lucru,ce naiba cauta in casa la mine?!
Trag in graba o pereche de pantaloni scurti si un maieu si ma indrept spre salonul in care se ia masa.
-Hei,scumpo!Aseaza-te langa Tyler, zice tata vazand ca ma asez fata in fata cu el si nu in dreptul lui.
-Stau bine si aici,multumesc!zic zambind cat de frumos puteam in momentul ala.
