Trebuie să ma intorc in Romania sa vad ce face Alina si cum se simte,daca Damian s-a apropiat de ea... am sa il fac sa regrete ca s-a nascut,insa nu inainte de a afla toate informatiile care imi trebuie sa rezolv haosul din capul meu. Imediat cum se lumineaza de ziua,imi fac un dus,imi trag o pereche de blugi si o bluza pe mine,imi iau adidasii si cobor grabita scarile.
-Hei!ma intampina Dani timid. In legatura cu aseara,stii ca nu am vrut sa sune asa...imi pare...
-Nu conteaza!il intrerup eu,nevrand sa il mai aud,eram suparata pe el.
-Bell...
-Dani,chiar am treaba,vorbim mai tarziu,ok?
-Unde pleci la ora asta?ma intreaba incaltandu-se si el in graba. Merg cu tine!
-Ăăm...cred ca esti in concediu de acum si pana ma intorc,asa ca poti sa faci ce vrei,ii zic si deschid usa,apoi ma indrept spre masina.
Asta nu inseamana ca poti sa ma urmaresti,Dani!
-Unde pleci?ma intraba din nou si imi ia cheile din mana.
-Dani! Cheile?ii zic intizand mana nervoasa. Nu am chef sa dau explicatii nimanui,inteles?
-Nici macar celui mai bun prieten al tau?
-Fix lui nu am chef.
-De ce?
-Pentru ca sunt suparata pe tine,bine? Asa ca pana imi trece esti liber sa faci ce vrei,nu sa ma urmaresti pe mine!ridic degetul in semn de avertisment cand vad ca vrea sa urce si el in masina.
-Dar...
-Nici un dar,te sun eu.
Si pornesc masina repede inainte sa mai zica ceva. Il vad dand cu piciorul in pamant de frustrare si un zambet mi se tipareste pe fata,mereu face asta cand nu ii ies lucrurile cum vrea el. Trebuie sa invete ca in viata nu iese mereu cum vrem,uneori mai dam rateuri.
Ies de pe straduta care se afla casa mea si il sun pe tata.
-Da?raspunde imediat.
-Vin la tine,esti acasa sau la birou?
-Sunt inca acasa la ora asta! Stii cat este ora,nu?ma intreaba ironic
-Stiu.
-Bine,zice oftand. Banuiesc ca ai ceva important sa imi zici,din moment ce la ora 6 esti in drum spre mine. Te astept!
-Multumesc!si inchid telefonul,fiind atenta la drum,nu ca ar fi aglomerat.
Dupa cateva minute ajung in fata casei,cobor si cand sa bat la usa,aceasta se deschide si apare o doamna.
-Domnul va asteapta in birou,urmati-ma!zice aceasta.
Bine,tot mi se pare ciudat sa mi se vorbeasca asa,ma simt incomod. Dupa ce ma lasa in fata usii biroului tatalui meu,se retrage,insa nu inainte sa faca o plecaciune. Offf!
Ciocanesc si dupa ce aud un intra,deschid usa.
-Neata,tata!ii zic zambind
-Neata!
-Plec in Romania,am nevoie de un avion privat si sa fie cat mai rapid.
-Bine....de ce vrei sa pleci si de ce atata graba?ma interogheaza tata,desi,recunosc ca sunt suprinsa de cum nu a zis un ''NU'' categoric.
-Prietena mea nu se simte bine,plus ca mama vrea sa vina sa isi cunoasca ginerele,ii zic doar o parte de adevar. Nu are rost sa afle si cealalta parte si anume,ca ma duc spre o posibila asasinare. M-ar inchide in camera sau intr-o temnita numai sa ma stie in siguranta.
-Vine si sotul ei?ma intreaba deodată. -Da,vor sa isi fac luna de miere aici.De ce?
-Am întrebat doar...
-Aha...bine! Deci,la ce ora am avionul?
-Te sun cand totul e pregatit.
-Multumesc,tati!ii spun sarind din sacun si imbratisandu-l strans cateva secunde. Sper ca ne vom revedea!asta o adug in gand bineinteles.
-Nu ma simt bine,imi zice privindu-ma ingrijorat. De ce simt ca si cum ti-ai lua adio de la mine?! Te intorci cu mama ta,nu?
-Nu vorbi prostii,normal ca ma voi intoarce,il imbratisez din nou si dupa ce il pup pe obraz ies grabita.
Inca putin si imi dadeau lacrimile de fata cu el. Nu-mi plac despartirile,mai bine plec fara nici un cuvant...mda,nici asa nu e bine.
-Da,Dani?il intreb imediat ce ii raspund la telefon.
-Unde esti?? intreaba exasperat.
-Vin acum acasa,ho!
-Nu e amuzant,absolut deloc. A da,inainte sa uit,maine mergem la sala,abia astept,imi spune el entuziasmat. Tu nu?
-Trebuie sa vorbim...insa cand ajung acasa,nu la telefon.
-La naiba! Ce am mai facut,niciodata nu a fost aia buna cand zici asta.
-Ti puuup,hai pa! ...o alta despartire. Am mai spus ca le urasc?
Nici bine nu opresc masina ca apare Dani in fata si ma priveste suparat.
-Ce?il intreb curioasa.
-Astept sa imi zici ce am mai facut. Dar inainte de asta... Unde ai fost?intreaba,din nou,insa de data asta tipa. Cativa trecatori s-au oprit si ne privesc uimiti. Nu ca mi-ar pasa ,insa,fix in momentul ala a iesit si Tyler.
-Dani! Nu mai tipa si treci in casa,il atentionez si fac semn subtil sa se uite la spectatori.
-Ce,cee?!! La ce va uitati? Nu ati mai vazut doi indragostiti certandu-se sau ce?tipa el nervos la ei. Se risipesc imediat,in cinci secunde nu mai era nimeni pe strada cu exceptia unuia care oricum nici nu ne baga in seama.
Dani se intoarce spre mine avand un zambet kilometric.
-Ai vazut? Asa se face,zice el mandru.
Ma bufneste rasul si il urmez in casa.
-Deci?
-Voi pleca in Romania,azi,astept un telefon de la tata sa imi spuna cand plec. Imi pare rau,Dani,pentru tot! Ai fost si esti un prieten foarte bun si important pentru mine. Ai liber,poti sa faci ce vrei,cauta un job care sa iti placa,pana vin bineinteles,ii zic cand vad ca se incrunta.
-De ce...de ce iti iei ramas bun?
-Oare de ce,Dani,baiatule? Oare pentru ca plec?incerc sa il imbunez eu si incep sa rad.
-Nu! Nici gand,nu pleci,adica...pleci,dar vin cu tine,imi zice el hotarat.
-Bine,ii zambesc cat de sincer pot. Nu o sa mearga cu mine,aici este in siguranta,am de gand sa o trimit si pe Alina aici impreuna cu mama. In Romania voi ramane doar eu. Asa Damian nu va avea pe cine sa raneasca.
-Atunci merg sa imi impachetez cateva lucruri,abia le-am dezpachetat,dar nu conteaza. Vin imediat!zice si dispare lasand usa deschisa. Imi este imposibil sa ma misc asa ca, doar ma trantesc pe canapea lasandu-mi capul pe spate. Cum fac sa plec fara Dani? Am nevoie de un plan...
-Deci...ai iubit?aud vocea lui Tyler la cativa pasi de mine.
-Despre ce naiba vorbesti?il intreb calma,insa terminata,nu am avut o zi buna,si abia este dimineata si acum sa vina el sa ma intrebe asta...ei bine,cred ca vroia sa faca contact cu palma mea. Cand sa ii dau o replica,nu tocmai frumoasa,imi suna telefonul.
-Da?raspund si ma indepartez de Tyler.
-Ai avion la ora 9,imi spune tata.
-Multumesc! Si tata? Pot sa iti mai cer o ultima favoare?
-Ce?
-Suna-l pe Daniel si spunei ca ai nevoie de ajutorul lui. Tine-l ocupat pana decoleaza avionul,te rog.
-Sa il tin ocupat,de ce? Daca vrea sa mearga si el de ce nu il iei?
-Ii complicat...iti voi explica,intr-o zi... te rog!
-Bine,bine!se resemneaza el. Am sa vad cum fac.
-Propunei un alt job,poti sa ii oferi postul de contabil,e foarte bun.
-El e soferul tau! Si asa ramane!
-Doar pana ma intorc...
-Te intorci intr-o saptamna,Isabela Evans!
-Da,stiu...te roooog!
-Offf! Bine!mai zapacit de cap.
-Multumesc,esti cel mai bun tata din lume! Pa!
Inchid telefonul si il arunc pe canapea fara sa ma uit daca chiar am nimerit sau a cazut pe covor. Mai am jumate de ora pana plec,ar trebui sa imi iau totusi ceva de schimb.
-Doamne,ce mai speriat!ii zic lui Tyler nervoasa,uitasem de el.
-Deci?intreaba el.
-Deci,ce?
-Nu imi raspunde cu o alta intrebare,ma priveste furios si nu inteleg de ce.
-Nu,nu am iubit. Dani a zis asa doar de distractie,asa e el,ii zic si imi apare un zambet la gandul prietenului meu nebun.
-In fine,nici nu stiu de ce am intrebat,cred ca voiam doar un motiv sa dispari din viata mea,imi zice cu ura.
- Am sa dispar! Plec,asa ca...felicitari!ii zic si plec in camera la mine. Trebuie sa ma pregatesc,nu am timp de cearta cu el.
Dupa 10 minute,cobor cu un bagaj de mana,am aruncat cateva haine,cosmetice,o pasta si o periuta de dinti,oricum imi voi cumpara din Romania,asa ca nu are rost sa iau lucruri inutile.
-Ce nai...? Nu ai plecat?il intreb pe Tyler care se afla pe canapea.
-Plec cand vreau eu,nu cand vrei...
-Am ajuns! Tipa Dani gafaind de mama-mama. Te-a sunat tatal tau?
-Inca,nu...nu pot sa cred ca il mint,imi pare rau ca fac asta.
-Perfect! Am crezut ca ai plecat fara mine. Am nevoie de un pahar de apa.
-Stii unde e bucataria,ii zic.
-Norm...ce naiba cauta asta aici?ma intreaba Dani cand il vede pe Tyler.
-Imi iau ramas bun de la viitorul meu sot,Dani,acum pleaca!
Ii arunca o privire urata si pleaca in bucatarie.
-Bine,deci...adio,dragul meu viitor sot! Sper sa nu ne mai intalnim niciodata!ii urez eu si il imbratisez. Acum,cara-te din casa mea!
-Tu...
