-Stefan?!
-Chiar eu! Imi pare rau, la toti ne pare rau ca ți- am făcut asta, dar a fost necesar. Te iubim prea mult ca sa lăsăm pe cineva sa iti faca rau.
-Bell...Te rog,iarta-ne! Jur ca nu am vrut să te ranim. Aflasem atunci, ca se va pune la cale un complot pentru a se scapa de tine, prea le erai un ghimbe in coaste și...
-Despre ce vorbesti? O intreb pe Ana nedumerită.
-Se pare ca am avut printre noi câțiva agenți corupți, dar stai linistită , am scapat de toti...Sau asa am crezut...s-a aflat ca totul a fost o înscenare și ca tu esti in viata. Din această cauză au încercat să o răpească pe Alina, pentru a ajunge la tine prin intermediul ei.
-Deci...totul a fost degeaba, am suferit atat ca proasta si nici macar nu am scapat de cei care îmi vor moartea?! Pff...
-Bell...
-Insa nu inteleg...de ce ma vreti inapoi in echipa, sa ma expun,din nou?
-Pentru ca domnul Atanase crede că asa vei fi mai in siguranța.
- Asta crede șeful? Imi pare rau, nu am supraviețuit până acum, ca sa ma bag in gura lupului.
- Ba asta vei face, dar nu vei face parte din echipa ca Isabela aka Angel, cel mai bun agent, ci vei intra in grup ca un voluntar neindemantic, timid...total opus tie, asa nu își va da nimeni seama.
-Vreti sa ziceți că ma voi infiltra in agenție fără a ști nimeni?
-Da!
-Și cum ar trebui să fac asta?
-Te vei deghiza in baiat, imi zice Damian.
-Asta e o gluma?
-Nu avem chef de glume. Totul este aranjat, domnul Atanase s-a ocupat de tot. Vei fi Kevin Miller, abia iesit de pe bancile facultatii si doritor sa se integreze in agentia noastra. Vocea iti v-a fi modificata cu ajutorul acestui dispozitiv, zice si imi arata un plasture. Il vei lipi pe gat, nici nu se observa deoarece e transparent. Si oricum vei purta tot timpul cate o bluza cu guler, pentru orice eventualitate.Restul e usor, o peruca, lentile de contact,haine bărbătești și...sânii ii vei sufoca putin ,oricum nu sunt atât de mari, de fapt nici nu cred ca e necesar sa ii strângi, spune Damian răutăcios.
- La fel de ticălos, zic mai mult pentru mine, dar m-a auzit și el.
- Iar tu ai ramas la fel de...
-Da,da,am inteles cu totii ca va fost dor unul de celălalt, se baga Luca in seama.
-Sincer...m- am gândit mult la el in ultimii ani, dar nu cu drag,ci cum as putea sa il torturez,zic cu cel mai mieros glas posibil și zâmbindu-le cu gura pana la urechi.
-Clar...a rămas la fel de demonică. Ma bucur ca ne-am reunit,in sfarsit ma simt in siguranta. Fără supărare Damian, dar încă o prefer pe Angel ca șefa.
-Ce sa zic! Și eu ma bucur ca am scapat sa fac pe-a șeful cu voi. Sincer, am crezut ca înnebunesc.E greu sa va controlez,nu stiu cum a reușit Angel sa conduca o haită de lupi ca voi.
-Nu stiai ca lupii ascultă doar de conducătorii lor? Cum se chemau...aveau o denumire...
-Alfa și Luna,Ana,asa se numesc conducătorii,o informează Stefan dandu-si ochii peste cap. Nici atât nu sti..
-Pff...uite unde era desteptul!
Ascultându-i cum se ciondanesc, zâmbesc involuntar. Chiar le-am simțit lipsa. Stiu ca au facut totul pentru a ma tine in siguranta si pentru asta le sunt recunoscătoare,pentru ca stiu cat de critică imi era situatia atunci,dar nu pot sa ii iert atât de ușor,si-o vor lua in cap si vor crede că pot face ce au chef fără a ma consulta înainte. Ca tot veni vorba...
-Auziți? Nu vi se pare ca lipseste ceva esențial din acest plan? Ii intreb încercând să nimez o fata furioasă, însă ma bucuram sa fiu iar in echipă și să încep să lucrez pe teren. Iubeam asta.
- Nu cred...ne-am gândit de zeci de ori,nu ne-a scapat nimic! E un plan perfect. Vei fi chiar sub nasul lor și nici nu își vor da seama,apoi când ii vom lovi,zice și își freacă mânile între ele cu un zâmbet răutăcios pe buze,abia astept,continuă Luca.
-Parerea mea ați luat-o in considerare?
Ii vad pe toti cum se uita la mine de parca mi-ar fi crescut un al doilea cap.
-Am crezut vei fi bucuroasă sa vii inapoi si...aaa,se balbaie Ana.
-Ne pare rau,se pare ca facem totul doar de capul nostru fără a lua in seama si sentimentele tale, noi...eu...aaa,continuă și Stefan sa zică,însă cuvintele se pare ca nu vor sa mai iasa.
- Asa e,nu te-am întrebat înainte..si daca nu vrei,deși e un plan genial,cred ca...adică, decizia iti apartine,noi am vrut doar,aaa..sa te ajutam,își încearcă și Luca norocul de a tine un discurs.
Nu mai pot sa mențin fata serioasă,deja simt ca ma ia cu amețeală,abia ma abțin să nu izbucnesc în râs,cred ca sunt roșie mai ceva decât un ardei iute,insa auzindu-i cum se balbaie,și încercând să găsească tot felul de motive,las râsul sa umple camera.
Ii vad printre lacrimi fețele șocate și probabil se întreabă dacă am înnebunit.
-Scuze, scuze...doar ca...ați fost atât de caraghioși,zic încercând să mă opresc din râs. Trebuia să vă fi văzut fetele...
-Deeeeci...nu esti supărată?întreabă Stefan curios.
-In mod normal as fi,dar din moment ce mi-a lipsit mult viata mea activă de dinainte sa va vina fenomenala idee de a ma inlatura...accept! Însă asta sa fie ultima oara cand luati decizii in legatura cu mine fără a ma consulta înainte,inteles?Ii intreb serioasă.
-Am inteles,șefa! Sa trăiți! Zic toți salutand militareste, in afara de Damian,care nu a facut altceva decat sa privească totul de pe un scaun aflat lângă birou.
-Dar...continui eu
- Ce mai e?întreabă exasperat Luca.
-O mică curiozitate,le zic zâmbind. Cine a fost in spatele acelei înscenări?
I-am privit pe toti in parte,însă nici unul nu a schitat nimic. Deși aveam o mică bănuială cine a fost,vroiam sa aud asta din gura lui. De asta nici nu am privit in directia unde se afla.
Tot timpul el a fost cel care ma cicalea cel mai mult si trăgea de mine sa dau tot ce am mai bun in misiuni. El a fost și cel care m-a învățat să trag cu arma.
-Eu am fost...
