Despre fericire...

Inceputurile inceputului ...

De mica am visat la fericire, la o viata perfecta si roz. Da, vedeam viata roz si perfecta. Am avut o familie iubitoare si care se străduia sa imi ofere totul. Am invatat de la ei cum sa am grija de sufletul meu mai presus decat orice. Importanta banului însă... nu am învățat-o niciodata... Stiu doar ca banii sunt necesari, însă nu imi vad fericirea in ei...Fericirea mea nu sta intr-o hârtie si nici într-un milion de harti ce zac într-un cont din banca... Fericirea mea a constat mereu in alte lucruri...
Si asa incepe drumul vietii mele...Un drum in căutarea fericirii si a liniștii...
Ziua in care am cunoscut pentru prima data fericirea a fost atunci cand s-a nascut cea mai buna prietena a mea, Andreea. Am simțit cum sufletul meu strălucește si al ei strălucește mai puternic si il cuprinde pe al meu, îmbrățișându-l. Era de parca ne completam una pe cealaltă deși eram niste copii...atunci n-am inteles ...acum însă unele lucruri par atat de clare. Prima zi in care l-am cunoscut pe fratele ei mai mare a fost o alta zi fericita pentru mine... Ei mi-au devenit prieteni atunci si fara sa realizam, timpul a trecut, iar noi am crescut si am ramas prieteni, avem o prietenie ce înflorește de la an la an si care va dura o vesnicie ...
Ei au fost prima mea fericire, apoi sora mea mai mica, pe care deși uneori ma supar, o iubesc si o protejez cu orice pret. Mi-am propus sa o feresc pe ea de tot raul pe care l-am intalnit eu in drumul meu... Nu as putea permite ca ea sa trăiască amintirile mele dureroase...Nu cat trăiesc eu si nici dupa ce nu voi mai fii.
La varsta de 4 ani mi-am cunoscut o alta buna prietena, cățelușa mea...De fiecare data cand plângeam mergeam la ea si o luam in brate. Simteam ca ma intelege si ca ma iubeste...Simteam nevoia de iubire necondiționată si ea mi-o oferea... La fiecare supărare, cat de mica era fugeam la ea sa o mângâi si ea sa isi puna botul pe genunchii mei...Uneori se uita in ochii mei cand plângeam si plângea si ea... Simteam ca ma intelege si o iubeam atat de mult... Regret si acum ca nu am văzut-o pentru o ultima data înainte sa plece dintre noi...Însă...ultima noastra conversatie stiu ca a fost despre o mare iubire...eram asa convinsă ca el e alesul, ca el e totul... plângeam cand m-a vazut ultima data si ii spuneam convinsă ca il va vedea si i-am promis ca il voi aduce sa il vada... Vorbeam cu ea de parca era un om... Ce-i drept niciodata nu a fost un caine pentru mine si niciun alt caine nu i-ar putea lua locul... Era bolnava si tot ma iubea ma înțelegea...era langa mine...ma asculta cand ii vorbeam despre acel Fat-Frumos ce-mi apăruse in cale și-l credeam perfecțiunea întruchipată ... In ziua aceea stiu sigur ca l-a simțit ...pentru ca ne-am intalnit... Fulga a murit dupa o saptamana... iar el a fost ultimul om despre care i-am vorbit...
O alta poveste de la inceput e conturata-n jurul lui...Robert...
Robert a fost si e cel mai bun prieten al meu inca de la grădiniță...Ne-am ajutat si ne-am sfătuit cum am putut. Deși la un moment dat prietenia noastra a avut de trecut un obstacol greu, distanta, am supraviețuit... la peste 300 de km noi am ramas alături unul de celalalt sa ne susținem. Suntem atat de opuși din unele puncte de vedere, însă asta ne apropie mai mult. Suntem ca doi magneti ce continuu se atrag si astfel prietenia noastra niciodata nu va înceta. Iar la fel ca el e si Danut, tot un baiat amuzant si nebun din viata mea, un prieten pe viata pe care sunt mandra sa il numesc prieten. Ei fac parte din familia pe care mi-am construit-o si sunt cei datorită cărora continui sa lupt si sa ma afirm. Stiu ca atata timp cat ei trăiesc, visele mele vor prinde culoare. Si daca realitatea ma doboară ei ma ajuta sa ma ridic si sa incerc pana reușesc.
Începuturile începutului constituie o prima parte a drumului meu...Un drum pe care am pornit cu timiditate si pași mici, susținută de familie si de prietenii si mai tarziu mi-au devenit o a doua familie...Sunt fericita ca ii am si ii iubesc. Stiu ca as ucide pentru ei daca cineva le-ar face vreun rau imens... si ma pot baza ca acelasi lucru l-ar face si ei.
O copila timida, talentata si iubitoare de cunoaștere ce pasea in viata la inceput cu ei si cu o cățelușa...Niste ochi frumosi si diferiți...un ochi verde si unul caprui...par lung saten...Dar nu stiam prea multe despre lume la inceput...
Atunci ...atunci totul inca era roz ...Atunci priveam totul din punctul meu de vedere si nu cunoșteam toate fetele lumii...Acum ...acum e prezentul...