Despre fericire...

#Iubirea2

V-ați dăruit vreodata iubirea doar din dorința de a ajuta? Nu? Ei bine, eu da...
Mereu mi-a placut sa ajut... asa am ajuns sa imi închiriez sufletul unor simpli trecători... Cum? Simplu... Aud zilnic povesti despre oameni, care mai de care mai impresionate... Asa am auzit despre fiecare povesti... Poveștile m-au facut sa caut durerea din sufletele distruse de timp, de vreme, de momente, de greseli, de dezamăgiri... Am cunoscut suflete in paragina si suflete ce inca atârnau de-un fir de ață... Însă mereu am fost atrasa de cei fara speranta, de cei pe care toti ii numeau imposibili...
Am intrat in viețile unor străini făcând totul sa para o coincidenta, sa creada ca asta a fost alegerea lor ori a destinului, cand de fapt eu pusesem ochii pe ei cu mult timp inainte si ii vedeam noile mele provocări. Intram in sufletele lor cu grija, lăsându-mi din dorințe la intrare, căci am respectat sufletele lor ca pe niste temple pe care nu doream sa le distrug ci doar sa intru sa privesc sacralitatea si sa o ajut sa ramana asa. Intram in inimi si stăpâneam furtunile cele mai groaznice... Iar totul începea de la acel banal "Buna" pe care ei il spuneau timid, apoi eu continuam si ii lasam sa imi cunoasca sufletul. Normal ca erau fermecați de el, mereu mi-am îngrijit sufletul, sau cel putin o faceam pe vremea aia...căci in prezent... Ei bine, sa ne întoarcem, din vorba in vorba ajungeam cei mai buni prieteni si apoi se lega o relatie...
Uneori am ajuns sa cred ca m-am îndrăgostit pe bune si chiar vedeam un viitor frumos cu cei cărora le închiriam sufletul si iubirea mea pana ii vindecam de durerea din suflet. Da, ii durea despărțirea de mine, dar dupa mine cunoșteau imediat persoanele cu adevarat potrivite pentru ei. Uneori chiar am cunoscut iubirea... Durerea cea mai mare a fost cand trebuia sa las eu sa plece oamenii din viata mea... mi s-a intamplat o singura data sa nu pot da drumul cuiva de langa mine... Am vrut sa il ajut si am reusit, însă cred uneori ca furtuna stârnită la plecarea mea e mai mare decat cea in care am intrat cand l-am cunoscut... Diferenta care ma face sa cred ca e mai mare... e ca acum furtuna m-a cuprins si pe mine...
Dupa ce m-am îndrăgostit o data cu adevarat de cineva... n-am mai fost cuprinsă de furtuni, iar acea furtuna nu a fost a lui. A fost singurul care nu mi-a aratat furtuni si care doar mi-a stârnit mie furtuni in suflet... Am crezut de atunci ca furtuna nu ma va mai ajunge... Dupa ce acea persoana a plecat de tot, nelăsându-mi cale de întoarcere am reusit sa inchid furtuna ce mi-a măcinat sufletul o perioada lunga de timp... Am cunoscut acest baiat pe care l-am ajutat si a cărui furtuna dupa plecarea mea m-a cuprins si ma împiedica sa plec... Am ajuns sa pot tine si eu la cineva in final... Acum imi doresc doar o persoana cu sufletul meu... Cineva care sa vrea sa imi repare mie sufletul... Cineva care sa iubească sa ajute atat de mult încât sa ma cunoasca si apoi sa cădem amandoi in vraja iubirii... Însă momentan raman intr-o furtuna in doi... Astept minunea pentru amandoi si sa fim salvați inainte sa fie prea tarziu pentru noi...

~CIORNA DIN 2017... acum am reușit sa recuperez contul de atunci. Poate o sa rescriu totul... după 3 ani de facultate, viața din liceu era doar ambalajul a ceea avea sa urmeze~