Despre fericire...

Despre mine...

Cine sunt eu? Si eu ma intreb asta destul de des...Cine sunt? Ce rol am eu in viata? De ce exist? Am vreun rost important? Sau sunt un alt suflet rătăcit într-un ocean plin de altii ca mine si de altii care sunt fire de praf de stele, oameni cu destine mărețe care pot schimba lucruri si face mult bine. Nu stiu inca...pana atunci...o sa ma consider in continuare o oarecare, un suflet rătăcit ce nu și-a gasit inca rostul. Ce iubesc? Asta e simplu... Iubesc oamenii. Nu sunt deloc rasista, însă pot judeca oamenii uneori...uneori chiar foarte dur. Si nu nu din punct de vedere rasial sau alte chestii de genul, dar sunt foarte corecta si o sa te urasc indiferent de ce nație, religie sau sex ai fii daca nu stii sa respecți sau macar daca nu stii si nu vrei, macar sa stii sa taci. Sa taci in fata mea căci stiu sa apar oamenii. Poate as fii fost buna sa dau la drept, dar ma scârbește corupția si nu prea mai cred ca exista oameni curați in tara asta. Poate doar putini si pana si aceia o sa fie ademeniți la un moment dat... Sunt dezamagita de unele lucruri care se intampla in jurul meu...Urasc minciuna deși uneori am mințit si eu...însă nu din rautate sau pentru a face rau...am făcut-o pentru ca a fost nevoie. Nu suport oamenii care se complac in situațiile in care sunt. Adica, da ok te naști sărac, dar nu ramane asa!! Aia a fost viata părinților tai. Ei atat au putut face, dar se asteapta de la tine sa poti face mai mult decat au facut ei. Ei poate atat au avut mai mult sa iti ofere, nu au reusit mai mult. Dar daca tu ca om nu ai ambiția si dragul ala de a ii face mândri de tine, de a fii TU mândru de tine ca uite ai facut mai mult, ca ai luptat cu viata si ai castigat... Imi pare rau, dar nu va susțin oameni buni...Nu pot. Daca te naști sănătos atunci încearcă, lupta, cazi si ridica-te de un milion de ori, dar nu ramane acolo la acelasi stadiu. Ok da...unii se nasc bogați. Si ce? Si ei la rândul lor ajung sa muncească, nici părinții lor nu sunt nemuritori. Ei au avut părinți care au muncit ca sa le ofere lor. Ei vor fii părinții care vor muncii mai mult ca sa ofere mai mult. Si asa se nasc si înfloresc oamenii, generațiile. Din părinți săraci, la copii mai putin săraci... la un viitor strănepot bogat care sigur intr-o zi va ajunge sa le mulțumească celor dinaintea lui.
Urasc cam multe nu? Va întrebați si ce iubesc...
Iubesc sa ajut. Cum spuneam, iubesc oamenii si iubesc sa ajut. Zilele trecute ce m-am intalnit cu o bătrâna pe strada si mi-a cerut bani de mancare. N-am avut atunci la mine si mi s-a rupt sufletul. As fii vrut sa o ajut, sa merg cu ea si sa ii iau mancare si sa ii dau si ceva bani si sa zic "Uite mamaie, astea sunt pentru matale. Ai grija de tine.". Mai ajut oamenii mai bătrâni de pe strada, copiii. Le dau banii unora, altora mancare, depinde de timpul si de cum sunt eu atunci ...daca am mancare, chit ca e pentru mine le dau si lor. Iubesc sa ajut oamenii care chiar au nevoie de ajutor. Mi-aș dori enorm sa o reîntâlnesc pe acea bătrâna si sa o ajut... Am plans in ziua aia pentru ca nu am putut sa o ajut...Văzusem disperarea din ochii ei... Nu stiu cum altii pot dormi liniștiti cu doldora de bani in conturi si la saltea stiind ca altii mor de foame si de frig... Eu din puținul meu tot dau...Si nu stiu cum sa va spun dragi bogătași, dar dar din dar se face rai. Zgârcenie din zgârcenie ce se face? Avere? Sa fiți sănătoși si fericiți cu ea... eu prefer linistea si fericirea pe care le simt atunci cand ajut... Ați vazut fericirea de pe chipul bătrânilor cand ii ajutați? Simt si ei ca nu chiar toti i-au uitat si nu toti le ignora suferinta, au in ochi o strălucire aparte si apare un gram de speranta in sufletele lor cum ca oamenii au suflete in continuare si se îndură de ei. Se bucura la o bucata de pâine pe care le-o dai ca niste copii atunci cand isi primesc jucăria dorita de Crăciun. Sa ii ajut...Doamne atat as vrea... sa pot sa ii ajut pe toti cei ce chiar au nevoie... Ce mai iubesc? Animalele desigur ...si pe ele le-aș ajuta, căci si ele uneori sunt batjocorite, omorâte tot din ignoranta unora ce isi beau liniștiti cafeaua in birou si semnează niste hărti acolo doar ca sa fie uneori. Off ce multă ura pot strange in suflet... si totusi inca iubesc oamenii. Daarrr...iubesc doar OAMENII. Pe cei fara suflet si ignoranți, cei ce se gandesc doar la ei si la cum sa le fie lor bine si celor din jur nu, eu nu ii consider oameni. Om esti atunci cand esti om cu toti, nu cand esti bogat si esti bun cu familia ta, daca esti si cu ea, si cu altii de teapa ta căci restul...restul pentru tine sunt neînsemnați. Ah...ce nu va suport...
Ce sa mai iubesc? Iubesc sa călătoresc. De-aș putea mi-aș petrece viata călătorind in jurul lumii. Sa cunosc oameni noi, culturi noi, obiceiuri si sa vad natura in toata splendoarea ei in toate anotimpurile. Iubesc arta si tot ce inseamna arta. Simt arta, o trăiesc si o respir.
Imi place sa imi aduc aminte... Asta pentru unii va părea ciudat. Ce sa isi aducă aminte? Ehh...cum ce? Momente din viata mea. Amintiri... poate ca unii oameni nu mai fac parte din viata mea, însă cativa și-au lasat amprentele prin templul sufletului meu, iar eu nu ii pot uita. Tin amintirile stocate acolo in sufletul meu cum tine un computer vechi folderele noastre pline cu poze de cand eram "urati" (căci nimeni nu-i urat, doar mic si o varianta mai tanara a celui ce sta azi in fata oglinzii), pana sa ne lovească pubertatea. Imi aduc aminte de cate un el si de momentele frumoase, si ce daca imi aduc aminte si unele mai rele? Au fost, au trecut, sentimentele au fost trecute prin butonul de delete in timp sau poate doar sunt acolo într-un folder prăfuit, unele inca sperând ca intr-o zi sa am nevoie de ele si sa le scot la suprafața. Iubesc sa vorbesc, cred ca va dati seama cat de mult imi place sa vorbesc, desigur... daca si am ce si cu cine. Iubesc cititul si de multe ori o sa aleg o carte in locul unei bijuterii scumpe atunci cand o sa ma intrebi ce cadou as vrea. Sunt o persoana deschisa si asa cum imi spun destul de multi dupa ce ajung sa ma cunoasca, "esti o persoana cu adevarat unica si speciala" . Dar eu stiu de ce zic ei asta, pentru ca eu sunt exagerat de corecta si spun multe in fata si sincer, iar cum asta e din ce in ce mai rar, oamenii vor aprecia, cel putin unii dintre ei, o inima sinceră, corecta si plină de iubire.