Despre fericire...

Intalnirea cu realitatea

Ce-i drept...nu am prea iesit din casa...Cand eram mica ma jucam mereu cu Andreea cu păpușile. Imi placea sa creez cele mai frumoase scenarii atunci cand ma jucam si uneori, mama mea fiind croitoreasa, mai luam petice de materiale si le faceam eu rochii păpușilor mele. Imi placea sa ma implic si sa imi pun amprenta pe tot ceea ce faceam. Mi-am pus tot sufletul in scoala si mi-am creat vise mari, vise mai mari decat mine cu mult. In clasa a8-a abia am cunoscut lumea si rautatea ei, cand multi spuneau ca nu o sa pot fiindcă ma mutasem la o alta clasa unde erau copii foarte buni. Însă am demonstrat ca pot la examen. Puteam lua 10, dar am o problema cu atenția. De mica atunci cand vedeam ca fac totul bine spre sfarsit eram mult prea fericita ca sa ma mai pot concentra.
Am ajuns la liceu cu o incredere deplina in propriile forte, incredere ce s-a disipat in fata unor altfel de oameni decat cei cu , care fusesem obișnuita. Oameni mai duri, mai rai, oameni care isi vedeau propriile interese, vise... Oameni care iti pot împinge visele cele mai mari in prăpastii adânci. Perioada liceului a fost perioada in care am invatat multe, am invatat cat de rai si invidioși pot fii oameni, cat de multe încercări pot face unii doar ca sa te vada jos, apărându-și propriile interese. Am cunoscut oameni si oameni, oameni buni si oameni buni... Oamenii buni sunt de doua feluri oameni buni in ceea ce fac, care se gandesc la ei si la cum sa reușească ei in viata, cum sa fie mai buni ca restul si care vor privi cu invidie succesul celor de langa ei si oameni cu un suflet bun, oameni care indiferent de cat de mult isi vor dori succesul si cat de buni, sau nu, sunt într-un anumit domeniu mereu ii vor ajuta si pe ceilalți, si chiar daca nu vor reusi macar isi vor da interesul sa te ajute sa te faca macar sa te simti mai bine si nu te vor face sa te simti inferior lor.
Astfel... din lumea mea de basm cu oameni care ma iubeau si imi erau alături am ajuns sa cunosc oamenii asa cum erau ei. Pentru orice copil întâlnirea cu realitatea e una importanta si care ii va marca viata. De asta vor depinde toate deciziile pe care le va lua in viitor.