Hope ( +18 Love Story H.S)

Capitolul 9

Ma ridic din pat ca sa opresc alarma telefonului. Nu am dormit aproape deloc si ma simt ca naiba.

Nu stiu daca ar trebui sa il iert pe Harry pentru ca s-a incurcat cu Lexi din gelozie si pentru tot scandalul pe care l-a provocat aseara. E doar vina mea,  nu ar fi trebuit  sa fac sex cu el asa devreme fara ca macar sa il cunosc atat de bine.

"Hope, trebuie sa vorbim!" aud vocea mamei atunci cand ies din dus.

"Cobor in zece minute." strig inapoi. Sper ca doamna Ruth si-a tinut gura si ca nu sunt nevoita sa explic mamei absolut nimic acum. Cobor si intru in sufragerie,mama sta pe canapea cu o valiza mica asezata langa ea.

"Ok...! s-a intamplat ceva?" o intreb pe mama.

"Nu! doar ca trebuie sa plec pentru o saptamana"  imi spune si isi lasa privirea in jos.

"De ce?"  Stiu ca asta nu are legatura cu munca si ca ma va mintii. Felul in care si-a ferit privirea de a mea spune altceva..

"Munca.. Hope." imi spune si se ridica de pe canapea. "O sa fii ok cat timp voi fi plecata?"

"Da! oricum stau mai mult singura in casa asta!" ma intorc ca sa ies din sufragerie. "Ai putea totusi sa nu ma minti." spun si ies din casa. O sa vorbesc cu ea cand se va intoarce de oriunde pleaca. Nu stiu sigur, dar cred ca are pe cineva.. am auzit-o vorbind la telefon intr-o seara, parea fericita.. intr-un fel am simtit gelozie desii nu ar trebui, mama chiar merita sa fie fericita dupa cat a suferit de cand tatal meu ne-a parasit,totusi nu as avea nimic impotriva ei daca ar vrea sa fie cu cineva, doar  nu imi place ca alege sa ma minta.

Soneria telefonului ma scoate din gandurile mele. Ma opresc in fata liceului, E Lisa! Nu ii raspund, nu vreau sa vorbesc cu ea deocamndata. Imi pun telefonul inapoi si intru in curtea liceului. Sunt multumita atunci cand intru si nu o vad pe Lexi in clasa, nu cred ca as mai suporta sa imi rada in fata si chiar cred ca as putea sa o pleznesc. In clasa nu e nici  Harry, asta e si mai bine..  Oare sunt impreuna? mi se face greata la gandul asta. Ma asez in banca si zambesc atunci cand Louis intra.

"Hei.." spun incet.

"Esti in regula?" ma intreaba si ma saruta pe frunte. Louis nu a mai facut asta in public de ceva timp..

"Da! tu,esti ok?" intreb si arat spre ochiul lui vanat.

"Oh.. e in regula!" zambeste.

"Chiar imi pare rau pentru ce s-a intamplat, e numai vina mea.." spun si imi las privirea in jos.

"Serios Hope.. sunt in regula!"  imi zambeste si imi mangaie usor mana.  Ii zambesc inapoi, ma bucur sa stiu ca Louis nu s-a schimbat atat de mult pe cat  credeam eu ca a facut-o si e acelasi baiat de treaba si protector.

Orele trec repede. Louis nu a stat pana la sfarsitul programului spunand ca are ceva de rezolvat.

Imi scot telefonul din geanta atunci cand vibreaza si citesc mesajul de la Lisa.

'Hope, te rog iarta-ma, stiu ca am gresit atunci cand nu te-am acoperit in fata mamei tale. Nu vreau sa crezi ca te-am tradat sau ca nu ti-am fost o prietena buna.. dar ... doar ce aflasem ca trebuie sa ne mutam, tatal meu a gasit pe altcineva iar eu si cu mama a trebuit sa ne mutam in cealalta parte a New York-ului la bunica mea. Te iubesc si imi pare rau ca nu am putut sa imi iau la revedere de la tine.'

"Nuuu! asta nu e adevarat.. nu poate fi!" spun cu voce tare. Lacrimile incep sa curga iar inima mea incepe sa bata din ce in ce mai puternic.."nu pot sa respir.." spun si ma asez jos .

"Hope? ce dracu s-a intamplat?" aud vocea lui Zayn "Esti bine?"

"Da" raspund sec si imi sterg lacrimile. "Eu.. ma duc acasa.." ma ridic si imi iau geanta. Ma indepartez de Zayn fara sa ii mai spun vreun cuvant. Imi tarasc cu greu picioarele pana acasa.