My shity life

~Urechelnița, păianjenul și călugărița~

Tot ce urăsc eu mai mult pe lumea asta decât depresivitatea și școala, sunt insectele (exceptând ploșnițele și buburuzele ;;;-;;;). Bine...nu mai mult decât școala, dar...s-a înțeles. ;-;
Și într-una din taberele din clasele anterioare, stăteam și eu liniștită, citind o carte, prietena mea făcând poze pe telefon, afară. Iar apoi apare o chestie subțire și lungă, prin iarbă. O văd și îmi dau seama că e o urechelniță.
Eu: o_o
Ea (colega mea, nush cum s-o numesc): *se uită la mine* Ce te uiți așa? Ai văzut o fantomă?
Eu: URECHELINȚĂ! D:
Ea: ...
Eu: *urlu* *arunc cartea pe insectă*
Ea: ;-;
Un păianjen: *vine pe carte*
Ea: O_O *urlă de se întorc toate privirile colegilor spre noi* PĂIANJEEEEEEEEEEEEEEEN. *fuge*
Eu: BĂ, NU MĂ LĂSA. *fug după ea*
Colegii: 😐
Ea: *țipă în continuare*
Eu: STAI, STOP...
Ea: *stă pe loc gâfâind* Da...? ;-;
Eu: ;-;-;-;-;-;-;-;
Ea: CE?
Eu: Cămașa ta...pe spate...;-;-;-;
Ea: ...
Eu: E o călugăriță...
Ea: Ha, ha, bună glumă.
Eu: ;-;-;-;-;-;-;
Ea: Spune-mi că e o glumă...
Eu: *tuse*
Călugărița: *apare pe umăr* :D
Ea: ...
Eu: ...
Ea: AAAAAAAARGH *se freacă de un copac cu mâna*
Eu: Te pot aj-
Ea: DOAMNAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA *aleargă spre învățătoare*
Învățătoarea: ;-; *se îndepărtează*

(...) Și până la urmă, micuța insectă a căzut jos.

Apropo...vreți să mai continui cartea?