Veneam ieri de afară, seara și mai aveam puțin până acasă. Și treceam eu frumos pe lângă o fetiță, care, din întâmplare, asculta melodia aia pe care o ştie toată lumea, 'Let it go', stând pe o bancă. Totul era bine, până când a început să bată vântul puternic, iar din spate, ce să vezi? Bucăți imense de polistiren pluteau în aer, atmosfera fiind de poveste. ;;-;; Imaginați-vă: te plimbi liniștit pe alee, pe fundal melodia unui film pentru copii, iar în spatele tău o avalanșă de polistiren pe post de fulgi de nea care îți acoperă fața și hainele.
