Soul of the lost demon

CAPITOLUL 1: O zi obisnuita

Intr-un spital abandonat...
-Ajutoor! Sa ma ajute cinevaa! Heeeeei! Ajutooorrr! Sa m-m-ma ajute c-c-cineva...inainte de a se intoarce...el
*se aud pasi pe coridor*
-AJUTOOR! tipa speriata in timp ce ma plimbam pe coridor.
Mereu mi-a placut sa simt frica acestor fiinte umane.
-Degeaba tipi, draga mea! i-am spus, Nu te poate auzi nimeni! Nimeni nu te va salva! Renunta!
Si acum a inceput sa planga. Ador idiotenia oamenilor. Inca nu si-au dat seama ca eu ma hranesc cu frica lor. Si e asa de amuzant cand ii vad zbatandu-se sa iasa din depresia in care ii aduc si exact cand cred ca totul s-a terminat sa ii lovesc din plin. Mereu mi-a placut sa ma joc cu ei, cu naivitatea lor. Acum, ar fi bine sa ma intorc la sufletul acesta ce cauta o iesire
-a? Am atins-o pe umar si am disparut. Era confuza si speriata.
*incep sa rad in spatele ei*
*se intoarce brusc*
-AAAAA! Si a lesinat...

*dupa 30 de minute*

Ii aud respiratia puternica, bataile accelerate ale inimii. Se chinuie sa-si dezlege mainile. Cred ca ar fi cazul sa ma arat.
-O salut, draguto! Sunt strans legate, nu?
Vazand ca se uita la mine speriata am decis sa mai zic ceva.
-Hai, nu fii timida! Sunt aici sa te ajut! Pot sa fac ca tot chinul asta sa dispara, pot sa fac ca aceasta depresie sa se incheie.
-Serios? imi raspunde ea plina de speranta
-Da. Desigur, trebuie sa-mi faci o favoare inainte. fara sa vreau am lasat un ranjet sa-mi scape in coltul gurii.
-Ce anume vrei sa fac? intreaba ea.
-O sa te scot din depresie, o sa fac ca tot ce traiesti acum sa se sfarseasca,iar in schimb, vreau ca tu sa ma asculti. Nu mi-am mai spus povestea de vreo 100 de ani.Facem intelegerea?
-Desigur! Imi place sa ascult povestile oamenilor. spune cu o voce simpatica.
-Asa sa fie. Te rog, fa-te comoda.
-Cat de comod as putea sta legata de un scaun?
-Cred ca destul de comod. :) Acum nu ma mai intrerupe. Cu multi ani în urma, un demon, cel mai puternic chiar, a incalcat una din cele mai importante reguli ale Infernului si a fost condamnat la moarte definitiva! Adica pur si simplu, disparea pentru totdeauna. Numele acestuia era Ryuk. Cand a fost strapuns de "sabia intunecata" o mica parte malefica din el, a scapat. Aceasta pata neagra a intrat in noul demon aparut cativa ani mai tarziu in Infern. Astfel a ajuns sa devina cel mai bun demon si mana dreapta a Maretului Lucifer. Acel demon sunt eu. Jeff, incantat! M-am oprit din povestit. O vedeam confuza, stiam la ce se gandeste, puteam s-o lamuresc insa am decis sa-mi continui povestea. Asta este prima parte a povestii. Cealalta parte, are legatura cu viata mea de om. Da, inainte sa devin demon eram om. Inca de mic eram lovit, ranit de cei din jur. Toti ma urau. Eram tocilar, asa ca toti si-au batut joc de mine. Furia din mine crestea pe zi ce trece. Deodata cineva a facut un pact cu mine. Mi-a zis ca daca renunt, o sa am parte de viata vesnica si o sa ma pot razbuna pe toti. Am acceptat. Si asa am ajuns cine sunt.
Fiinta umana din fata mea ramasese blocata, insa dupa un minut de liniste buzele sale s-au arcuit usor si cuvintele incepusera sa iasa.
-Wow. Nu stiu ce sa zic, scuza-ma... zice ea cu capul plecat
M-am dus la ea, i-am pus degetele pe bărbie și i am ridicat ușor capul.
-Nu trebuie sa-ti para rau, tot ce trebuia sa faci a fost sa ma asculti, deci ti-ai indeplinit sarcina. Iar acum o sa fac si eu partea mea din intelegere. I-am zambit.
-Iti multumesc! mi-a spus ea zambindu-mi.
-Oh, mai lasa-ma cu astea. Uite, tot ce trebuie sa faci este sa te uiti in ochii mei in timp ce tii acest cutit in mana. Stiu, e ciudat dar crede-ma o sa-ti fie mai bine. Deci, esti gata?
-Sunt gata!
Ma uitam fix in ochii ei. Pupilele i s-au dilatat. Acum era sub controlul meu. Ca la orice om slab de inger, am ajuns repede la sufletul ei.
-Acum, draga mea, cheia ta spre fericire, este in tine. Chiar exista o cheie acolo. Cheia se afla la incheietura mainii tale. Cum o scoti? Simplu. Foloseste cutitul din mana ta.
Fiindca era sub controlul meu, s-a uitat la mine, dupa la cutit si in minutul urmator, era pe jos intr-o balta de sange. Isi taiase venele. M-am tinut de promisiune. Chinul prin care trecea pe pamant a disparut. Nu i-am promis insa ca o sa fie fericita. Infernul ii asteapta sufletul pierdut. Cei mai slabi demoni, cei care se ocupa cu primirea fierbinte a sufletelor decazute, de-abia ii asteapta sufletul.
Am aruncat o ultima privire asupra trupului ei neinsufletit inainte sa plec.
OH! Ador sa ma joc cu sufletele lor ratacite.....