Soul of the lost demon

CAPITOLUL 2: Tinte noi

Au trecut doua luni de cand am facut fata aceea sa se sinucida.
S-au intamplat cateva lucruri de atunci. Am gasit un baiat. Sufletul lui asa de pur ma dezgusta. Am decis sa pun cateva pete negre pe sufletul lui alb. In doua luni am reusit sa-l bag adanc in depresie. A inceput sa se taie, sa fumeze, sa consume droguri, alcool. Cred ca azi o sa vorbesc cu el.
Plimbandu-ma prin locurile mele preferate, il vad singur intr-un depozit abandonat.
-Salut, eu sunt Jeff! I-am spus eu
Nu avea nicio reactie
-Si ce faci aici? Esti okay? Am continuat eu.
-Bineinteles ca nu sunt! De doua luni viata mea e de cacat, man. E un dezastru. Vreau pur si simplu..
-Sa opresti asta? Am spus eu, continuându-i fraza.
-Da...vreau sa opresc asta...vreau sa mor...
-Si de ce nu o faci?
-Mi-e frica de durerea pe care o s-o am cand ultimele clipe de viata se vor scurge din mine.
-Oh crede-ma durerea ta din aceste doua luni e mult mai mare decat acea durere.
-Hmm cred ca ai dreptate.
-Gandeste-te! Dupa ce treci acest prag, o sa fii liber. Doar fa-o!
-Stii ceva o s-o fac! O s-o fac chiar in clipa asta, la dracu!
-Hai sa nu vorbim de Lord acum..o sa vorbesti tu cu el mai tarziu.
-Ăăă..okay...
Stiam la ce se gandeste. Nu stia cum sa se omoare. Am decis sa-i dau o idee.
-Uite sfoara asta. Spanzuratul e o metoda buna de a incheia tot. Aceasta este cheia ta spre libertate, i-am zis aratandu-i sfoara, foloseste-o si o sa scapi de chinul acesta.
Mi-a luat sfoara din mana si s-a dus la un copac. Și-a legat sfoara în jurul gatului și se pregătea sa se omoare când..
-Hei ia stai. De unde știi ca am o suferință de doua luni?
Am început sa rad zgomotos, iar ochii mi s au făcut negrii.
-C-c-cine ești tu de fapt? Spune speriat acel suflet decăzut.
N am apucat sa spun ceva, fiindcă în următoarea clipa a alunecat. Sfoara se strânsese în jurul gatului sau iar el, cu ultimele puteri se uita la mine și ma implora sa l ajut.
-Saluta-i pe cei de jos din partea mea! spun zâmbindu-i.
In urmatoarele minute, vedeai un corp ce se legana.

*dupa cateva ore*

Ma plimb pe o strada intunecata. Vad, in fata singurului felinar ce lumina slab, un grup de tineri ce intimideaza o fetita. O tot imping, o lovesc. Da, da, vad rautatea lor.
Se pare ca pleaca lasand-o pe fata sa planga. Am decis sa merg sa vorbesc cu ea. Are un ceva al ei care ma face sa nu o chinui inca. E ciudat. Tot ce simt acum e ciudat. M-am dus langa ea si i-am vorbit.
-Hei, fetito! Cum te numesti?
-B-b-buna, eu sunt Allison, dar imi poti spune Ally.
-Okay, Ally, ce ti-au facut copiii aceia?
-Pai vezi tu, eu sunt o persoana retrasa. Nu sunt ca ei. Sunt diferita. Si am note mari la scoala spre deosebire de ei. Se iau de mine si pentru aspectul meu fizic...mi-a cam ajuns. Cred ca mai bine as muri.
Am stat sa o analizez. Avea parul blond prins in doua codite impletite. Ochii sai albastrii erau acoperiti de o pereche de ochelari.
Brusc am realizat ce a zis ultima data.
-Wo, wo, wo! Stai! Nu, nu, nu n-o sa mori! O sa am eu grija de tine! O sa-ti alin durerea, doar stai in viata!
-M-multumesc..nimeni n-a mai facut asta pana acum.

Copiii aia trebuie sa fie pedepsiti.Ar trebui sa le arat cum se simte durerea. Cred ca am niste tinte noi..