~ cerneală ~

282 43 2
                                    

- În sfârşit ai venit! Credeam că mă vei lăsa baltă aici.

- Am întârziat pentru că am găsit...

- Ce ai găsit?

- O foiţă pe banca ta.

- Cum?

- Am băgat-o în geantă. O caut acum. 

- Bine. Te-ai mai întâlnit cu coţofana aia?

- Nu. Şi nici nu mai intenţionez să o fac.

- De ce?

- Pentru că tot ce ai spus despre ea este adevărat. 

- Şi nu vrei ca primul tău sărut să fie irosit pe una ca ea..

- Am avut primul meu sărut!

- Sigur..sigur.

- Vorbesc serios!

- Oricum, eu m-am întâlnit cu vechiul meu amic.

- Da?

- Este aşa de drăguţ. Şi de frumos. Şi..nu ştiu, simt cum sentimentele pentru el devin din ce in ce mai profunde.

- Wow, tu sentimentală! Am trăit s-o văd şi pe asta!

- Hai, taci! 

- ...

- Ai găsit foaia aia?

- Doar ştii că nu pot găsi niciodată nimic în geanta asta. Ai răbdare.

- Ne apucă Paştele aici.

- Şi..până la urmă, îl placi pe băiatul ăsta?

- ...

- Da?

- Nu..nu..nu ştiu ce să simt.

- Adică?

- Este complicat. 

- Ce s-a întâmplat? Ştii că poţi să-mi spui orice.

- Nu chiar orice.

- Ce vrei să spui?

- Nimic, tâmpitule...

- Totuşi, îmi răspunzi la prima întrebare?

- Poate că îl plac, da! Cred că..nu! Sunt sigură că nu am făcut bine când am zis că mă las grea de cucerit. 

- Mie nu mi se pare că este doar "poate îl plac". 

- Ce?

- Este pur şi simplu "da, îl plac". 

- Dar..

- Dacă ai fi în locul meu, ai vedea pe faţa ta ce simţi. 

- ...

- Aha! Am găsit-o!

- Dă să văd!

- Este pătată cu cerneală. Doar în colţul de jos este o virgulă urmată de "te iubesc". 

- Asta..nu e a mea.

- Nu mă minţi. Numele băiatului este acoperit de cerneală, dar a fost ceva scris acolo. 

- Nu! Nu e a mea!

- De ce ai rupt-o?

- ...

- Stai! Pleci?

- ...

- Aha! Văd ce vrei să faci! Mi-o plăteşti cu aceeaşi monedă!

- ...

- Apropo, cum îl cheamă pe băiatul ăla?

HeartstringsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum