Heartstrings

~ caramele ~

- Ce cauţi aici?

- Am venit să vorbim.

- Acasă la mine? Puteai să mă suni să ne întâlnim la locul nostru.

- Am făcut doar două minute până aici. Mă laşi să intru?

- Ce mesteci acolo?

- O caramelă. Vrei şi tu?

- Nu.

- Te-ai înroşit la faţă.

- Ştiu. E din cauza ta.

- Aha.

- Nu-mi mai zâmbi aşa! Termină!

- Uite...azi am venit să-ţi spun şi eu cine e fata care mi-a furat inima.

- Ce?

- Îţi datorez asta. Tu mi-ai spus cine e vechiul amic.

- Da! Vechiul amic eşti tu! Tu! Nu te înţeleg.

- De ce?

- Ar trebui să stai departe de mine! Să cântăreşti situaţia asta, idiotule!

- Îmi place când mă alinţi.

- Ce?

- Uite...

- Da?

- Şi eu te iubesc, oarbo.

- Ce?

- Tu eşti fata care mi-a sucit minţile. Fata de care m-am îndrăgostit. Fata care are multe probleme, dar care cumva, nu ştiu cum, a reuşit să mă facă atât de fericit.

- Tu...

- Da?

- Tu vorbeşti serios?

- Da.

- Adică...tu mă iubeşti pe mine?

- Şi tu mă iubeşti pe mine.

- Nu pot să cred!

- Ştiu...

- Am fost atât de orbi!

- De ce crezi că ţi-am spus că eşti oarbă?

- ...

- Ai un zâmbet tâmp pe faţă.

- Şi tu ai unul, aşa că taci.

- Bine, o să tac.

- Stai. Ce faci?

- Tu ce crezi?

- ...

- ...

- Visez sau tocmai m-ai sărutat?

- Am o mărturisire de făcut.

- Da?

- Ăsta a fost primul meu sărut.

- Ştiam eu! Ştiam!

- Taci şi ia o caramelă.

- Bine, bine.

______________________________________________________________________

Acesta a fost ultimul capitol din povestioară. Sper că v-a plăcut. Chiar am rămas surprins de cât de multe persoane au început s-o citească. Dar...nu pot să spun ca mă plâng.

Vă mulţumesc mult de tot tuturor. Vă pup cu cel mai mare drag!

- Limo