Heartstrings

~ ţânţari ~

- Ai întârziat.

- Mi-a luat mult să-mi amintesc unde naiba ne-am fixat locul de întâlnire. 

- De ce?

- Pentru că e la mama naibii! Ştii de câte ori m-am rătăcit?

- De câte?

- Nu ştiu..dar ai prins ideea.

- Nu te înţeleg. Eu am ajuns în câteva minute aici.

- De ce trebuie să ne întâlnim tocmai aici?

- Nu vezi ce frumos este?

- Iarba. Copaci. Lac. Nimic din ce n-am mai văzut până acum.

- Dar e special, nu?

- Dacă prin special vrei să spui a fi muşcat de ţânţari, atunci desigur!

- Hai, termină şi aşază-te!

- Bine.

- Mi-ai lipsit.

- Cum? Nu ne-am văzut de câteva ore.

- Da, dar s-au întâmplat atât de multe de atunci..

- Nu-mi spune că începi să devi din nou melancolic!

- Nu, nu încep.

- Bine, căci îmi dai dureri de cap câteodată. 

- Ce să-ţi fac dacă eşti insensibilă?

- Bine că eşti tu expresiv, ce să zic..

- Dar tu tot mă iubeşti.

- Ce? 

- Ştiu că nu îţi exprimi sentimentele mai deloc, dar ştiu că tu simţi asta.

- Dar..

- Haide, spune-o.

- Ok, te iubesc. Ca pe un frate.

- Oh, mititico..

- Nu-s mică, da? Îţi ajung până la bărbie!

- Ah! Chiar că sunt ţânţari aici!

- Ţi-am spus eu! 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ok...deci, nu am mari aşteptări de la povestioara asta. Mai mult am făcut-o la plictiseală...dar na, sper totuşi să vă placă. :)

                                                                                                        - Limo