Psychopath ( | Stockholm Syndrome Z.M)

Capitolul 2

America's pov:

Au trecut cam trei săptămâni, de când eu nu am mai trecut pe la firma și de când m-am mutat în apartamentul cumpărat de tata. Si tot trei saptamani de când nu am mai auzit de acel psihopat, care imi bantuie visele. Ei bine viata mea este parțial normala, și sa fiu sincera am păstrat legătură cu Abigail, care chiar pare a fi o fata de treaba în ciuda personalității destul de orgolioase. Televizorul din fata mea difuzează o comedie romantica deloc interesanta, la care nu am obținut nici măcar un zâmbet. Pe parcursul filmului doar priveam spre geam, unde acum trei săptămâni, m-am speriat de o creanga care îmi bătea în geam.
Si totusi eram încă, destul de curioasa cu privire la cazul lui Zayn Malik. Nu mai auzisem de el la TV, urmărind mereu știrile, unele despre politica, care chiar nu ma interesa. Trag aer în piept și privirea mea pica pe aleea micuța, îngustă, dar întunecată, fiind seara.
Silueta care privește spre geamul meu, stand în ploaie îmi da fiori, fiind de rău.

Ce ca sunt doar paranoica. Cazul lui Malik ma afectat mult în ultimul timp. Doream cu ardoare sa aflu ce se ascunde sub masca aceea, sa cercetez. Tresar speriata când telefonul bâzâie în semn ca am primit un mesaj.
Il ignor și continui sa privesc spre geam, văzând ca acea silueta dispăruse, o mașină  necunoscuta mie, lăsând fum în urma ei.
În acest cartier mai retras și liniștit cu vecini destul de reci la suflet, cu pisici negre care îți apar în cale, dau târcoale benzi de traficanți, dar nu este ceva de care ar trebui sa ma speri, având în vedere faptul ca sunt polițisti care locuiesc prin zona, erau patruland mai ales seara, cam pe la ora 23:47, cam cum este acum.
Pun pariu ca de la atâta cafea, imaginația mea a luat-o razna. Pufnesc și ma șez în patul destul de moale, unde tot nu m-am obișnuit timp de trei săptămâni.
Oftez zgomotos întorcându-mi privirea spre TV, vazand ca arata o știre despre centrul unde a fost inernat Zayn, fix acum douăzeci și unu de zile.

' Dragi telespectatori, în urma cu trei ore, la etajul al doilea al acestui  centru, de boli mentale' se da la oparte din cadru, văzând centrul de boli mentale ' s-au găsit doua femei în vârstă de 34 respectiv 40 de ani, incendiate, dar mai întâi bătute cu multa cruzime!'  Exclama privind rece spre acel loc, pe care nu îl pot numi cadă pentru cei cu boli mentale ca și Zayn. ' Paza a fost întărită, deci nu aveti de ce sa va faceti griji! Ei bine câteva surse spun ca cel vinovat este chiar Zayn Malik! Revenim cu mai multe detalii despre caz, în câteva momente!'
Telecomanda îmi cade din mana și gura îmi rămâne întredeschisa. Ce naiba?! Îmi pun o mana pe frunte și ma relaxez imediat ce îmi masez tâmplele, durerea de cap fiind infernala.
Acum chiar mi-e frica de acest presupus Zayn. Dacă o sa mi se întâmple și mie la fel?
Dar nu are cum, el este la un centru de boli mentale, cu paza întărită și eu la cam 60 km distanta.

Urmatoarea zi dis-de-dimineață îmi fac obisnuita rutina și ma imbrac într-o pereche de blugi negri simpli, o bluza verde deschis pana la cot, mai larga și jacheta de piele, împreună cu niște botine negre. Îmi apuc geanta de pe masa și ajung în bucătărie de unde iau banii din vaza care nici nu are flori, fiind doar de decor. Pornesc spre supermarketul din coltul din dreapta al blocului, intrând în acesta, văzând ca nimeni nu este, urmele de mucegai si jeg fiind prezente prin unele colturi, iar singura persoana care îmi atrage atenția este casierita care, este îmbarcata normal, mestecând o guma, cu gura deschisa, acest lucru ma dezgusta din plin. Merg spre raionul de dulciuri și îmi atintesc privirea fugitiv, văzând un baton cu cereale integrale și bucatele de fructe de pădure confiate.
Iau unul și merg spre frigiderele unde sunt diverse: înghețate, sucuri, băuturi alcoolice, lactate, ape, legume inghetate.
Apuc o sticla de apa merg spre casierie. Îmi verific telefonul văzând mesajul de la Abby care îmi spune sa merg cu ea și cu iubitul ei, împreună cu un prieten de-al iubitului ei, la în club de noapte în seara acesta.

Refuz politicos, spunand ca am treaba cu mama în oraș și vocea destul de groasa a femeii pe care o chema Lidia, cum scrie pe ecuson, ma întrerupe din a scrie mesajul.
" 5,56 $, păpușă! " Ii dau banii și plec vijelios, mergând spre locul propus de dimineață, mâncând din baton, care este destul de bun, având în vedere ca nu arata prea comestibil. Zăresc un taxi și ii fac semn cu mana, și oprește în dreptul meu, urcandu-ma în locul din dreapta, spunându-i locația tipului ciudat, care miroase a transpirație.
Cam într-o ora ajungem și plătesc suma respectiva, mergând spre centrul de boli. Ajung la recepție și femeia pe nume Natasha îmi zâmbeste cald, întrebându-mă de ce am nevoie.
" Umm... As putea sa îl vad pe... Zayn? Zayn Malik? " Ma privește ciudat și ii pot sa simt privire arzătoare ale celorlalți pacienți care uni zâmbesc, uni plâng, uni tipa. Cred ca paza este obisnuita, văzând ca nu reacționează în niciun fel.
" Este la carcera! Nu ai voie sa îl vezi! " Exclama acum,cu o voce acra.
"  Va rog! Sunt... Sora lui! " Ma milogesc mințind, chiar dacă nu știu de ce am venit aici.

"  Va rog! Zece minute, nu mai mult! " Doar oftează, dându-și ochii peste cap și aprobând, chemând un om din paza care sa stea la recepție. În timp ce mergem, se aud sunete ciudate eu înghițind în sec. Ajungem la subsol, unde în ultima camera, unde avea un gemulet mic cu gratii prin care nu prea se vedea mai nimic fiind și destul de înalt.
" Doar zece minute, atat! " Nici nu ma privește și deschide cu ajutorul unei chei, care este pe un set mare, fiind toate. De la toate etajele. Intru în încă- pere și ușă se închide tresărind.
" Ce cauți tu aici? " Întreaba o voce care vine din spatele meu. El era rezemat de prete cu mâinile încrucișate la piept.
Chiar ce cautam aici? Nici eu nu știam exact.
"  Tu ai făcut-o? " Încep un dialog și el doar rânjește la mine, veni mai aproape, cu gura pana la urechi eu mergând în spate și el după mine. Când ma lovesc de perete, pieptul lui se presează de al meu și respirațiile nostre sunt singurele care se aud.
Vreau sa plâng, dar nu pot. Mi-e frica de el. Foarte frica.

Nasul lui ajunge pe gâtul meu și respiartia calda se simte bine. Mâinile lui sunt pe talia mea și ma trage mai aproape. Nimeni ma ma atins pana acum, dar el de ce? De ce?! Aștept sa ma sărute, sau sa dea în mine, sa ma abuzeze, dar el doar se uita la fata mea și se depărtează, rânjind încă.
" Știu ca nu ai făcut-o tu! " Spuse încet, dar imediat ce aude începe sa tipe.
"  Ce ști tu? Hmm?! Nu ști nimic, poate eu am făcut-o, poate nu, dar asta nu e treaba ta! Ești doar o fetita naiva, cu o familie perfecta!.... Pleaca, și nu te mai întoarce! " Ies furioasa din camera și merg spre ieșire, vazand la geamul centeului, pe Zayn încă rânjind. Chiar e nebun.
Urc în taxiul care ma aștepta în fata instituției și plecam de acolo.

° Necorectat °