O zi din viața unui pacient

Străine

Nu , nu-mi lipsești și nu , nu-ți duc dorul .
Am momentele mele când privesc spre cer și urlu cât pot de tare . Sperând că poate te vei întoarce din drum.
Când vei realiza că ai luat-o pe un drum greșit , plini de șerpi , care se dau drept oameni , cum te vei descurca ?! Cine te va ajuta ? Cine îți va fi aproape ? Cui îi vei spune ce ai pe suflet ? Oare te vei întoarce la mine ?

------------------------------------

Când ne-am cunoscut , am simțit acel ceva ce nu mai simțisem niciodată pentru nimeni . Devenisem cea mai fericită . Însă fericirea mea nu avea să dureze prea mult .
Și acum am un sentiment de neliniște , datorită faptului că ți-am prezent-o pe " cea mai bună prietenă a mea " , care s-a dovedit a nu-mi fii cea mai bună prietenă .

Ai nevoie de o viață întreagă pentru a-ți cunoaște sufletul pereche și nu mai câteva secunde pentru a-l pierde .

" Prietena mea " , trecuse de mult etapa " prietenie " , îmi devenise ca o soră și cu TIMPUL s-a dovedit a fi un șarpe veninos .

Șocul mi-a fost mare , atunci când am ajuns de la serviciu mai devreme de cât de obicei , iar în dormitorul nostru era prietena mea cu tine . În acel moment mi-aș fi dorit să dispar . Aș fi vrut să fie doar un coșmar , dar se pare că nu este așa . Coșmarul din care mă trezisem era realitate . Dură și crudă .
În momentul în care ai ales să pleci cu prietena mea , am simțit cum totul se destramă în mai puțin de un minut . Pe ea eram supărată și nu înțelegeam de ce a făcut asta , iar el mă dezamăgise complet . Oare cu ce le-am greșit de îmi fac asta ? Intotdeauna am încercat să le fac pe plac . Însă ei m-au dezamăgit profund . La sufletul meu v-ați gândit când ați făcut asta ? Nu pot să cred ce persoane numeam " familie " . Familia mea de acum nu mai era . Eram doar eu cu mine și atât . Mă simțeam foarte confuză și nu-mi găseam locul nicăieri . Amintirile cu voi nu încetau să îmi tot răscolească sufletul . Lacrimile nu mi se mai opreau . Imaginea cu voi doi îmi apărea de fiecare dată când închideam ochii . Începusem să nu mai dorm , doar ca să nu mai am acea imagine cu voi în minte .
Amintirile se transformă în durere atunci când îți este dor ...

De ce vă place acest joc murdar ? Cât mai aveți de continuat așa ? Vă este mai bine așa ? Sper că da , pentru că eu nu-mi mai doresc ca voi doi să faceți parte din viața mea ! Dacă m-aș întâlni cu voi doi pe stradă , m-aș comporta cu voi de parcă ați fi doi străini pentru că asta sunteți acum pentru mine . Doi străini . Într'adevar , poate că m-ai am unele momente ...

Și atunci când nu mai pot și sufletul plânge în mine , aleg să cred că totul a fost doar un vis și dacă realitatea își face simțită prezența , aleg să cred că am pierdut lucruri care nu-mi foloseau .