În acest capitol , doresc să "trag" un semnal de alarmă tuturor părinților care își supun copii unor scene neadecvate , care le pot afecta copilăria într-un mod negativ .
Bogdan , unul dintre băieți pe care i-am avut la terapie , a trecut prin momente greu de uitat . Aș putea spune că pentru el au fost chiar " momente tulburătoare " , pentru un copil de nouă ani .
La prima terapie , băiețelul tremura , ochii îi sclipeau . Era trist . Parcă era nedumerit și nu conștientiza unde se afla . Avea impresia că vreau să îi fac ceva rău . Analiza fiecare colț al camerei . Parcă ar vrea să-mi spună ceva , dar nu se putea oprii din plâns .
Când am încercat să mă așez lângă el , pe fotoliu , acesta a tresărit deodată și început a tremura și mai rău ca la început .
Am încercat să vorbesc cu el , să-i explic că sunt aici pentru a-l ajuta și că totul va fi bine. De odată , un mic zâmbet apare pe fața lui și se oprește din plâns .
Băiețelul , cu mici lacrimi în ochi , mi-a povestit drama prin care a trecut .
Pentru câteva secunde , ochii mei , au început a suspina , alături de ai lui .
Stau și îl privesc cum îmi povestește tot ce a pățit în tot acest timp .
Îl văd cu câtă durere îmi povestește prin tot cea ce a trecut de unul singur și cum copilăria sa a fost distrusă , datorită certurilor dintre părinții săi .
În ziua de astăzi , părinții au impresia că cei mici nu aud , nu înțeleg sau nu sunt afectați de discuțiile lor în contradictoriu sau de violenta verbala sau chiar fizică . "Ce știe el? E mic , nu pricepe . " Aceasta este replica cea mai frecventa cu care părinții se scuza că i-au făcut pe copii martori la certurile lor. Alții susțin că este bine ca cel mic să auda " ca să știe " și nu se feresc de copil , ba chiar îl și implică , așa cum se întâmplă în unele situații în care micuțul este pus să aleagă între mama sau tată.
Băiețelul , avea un tată alcoolic . Acesta avea certuri cu mama lui , iar el era martorul certurilor dintre ei ( care ajunseseră să fie zilnice ) . Tatăl băiețelului recurgea la violență fizică cât și verbală . Aceasta fiind manifestă și pe copilul de nouă ani .
Mama sa , ne luând nicio hotărâre în privința violenței care era manifestă chiar și asupra propriului său fiu , risca să o i-a pe o cale greșită , care îl putea afecta pe copil .
Bogdan , mi-a mărturisit faptul că , toți colegii lui de la școală îl evitau , chiar și verișorii săi .
După câteva terapii , băiatul a înțeles care este scopul lui în viață și că nu trebuie să se lase doborât de neînțelegerile pe care le au părinți săi și că el trebuie să -și urmeze visul ( el își dorea să devină polițist) .
Ca un prim-pas , el a hotărât să se mute la bunicii săi , să se mute la altă școală și să -și urmeze drumul în viață cu pași mărunți , fără grabă și comportându-se ca un adevărat "bărbat" în societate .
Morală : Nu contează din ce familie provii . În viață și în iubire totul este permis . Așa cum este și pentru Bogdan , începând o viață nouă .
Dragi părinți , dacă nu vă mai înțelegeți cu partenerul dumneavoastră , încercați să nu o faceți în fața copiilor . Îi afectează , îi fac să-și piardă încrederea în ei și multe altele .
Mai pe scurt , faceți ce este cel mai bine , corect și sănătos pentru toată lumea !
CITEȘTI
O zi din viața unui pacient
De Todo" Viața este un joc continuu , în care uneori câștigi , alteori pierzi , însă , cel mai important este să rămâi cu o lecție de care să-ți amintești cu drag mai târziu ! "
