Cum este să te simți al nimănui ?
Cum te simți atunci când nimeni nu-ți alină durerea ?
Cum te simți atunci când ai vrea să îi spui cuiva ce ai pe suflet , dar nu ai cui ?!
---------------------------------------
Și începi să te întrebi unde este acea persoană care ți-a dat viață și se presupune că te-a făcut din iubire .
UNDE EȘTI MAMĂ ?
Unde ești mamă , când sufletul plânge în mine ?
Unde ești mamă , când noaptea nu pot să dorm de dorul tău ?
Unde ești mamă , când am nevoie de tine ?
Unde vrei să ajung , mamă , fără tine în viața mea ?!
Unde ai fost , dragă mamă , când fața mea era plină de lacrimi și simțeam că mi se rupe sufletul în două ?
A trecut atâta timp de când nu te-am mai văzut . Aproape că nici nu te mai cunosc . De fapt , nici nu mi-aș dorii să cunosc o astfel de persoană .
Pentru orice aș putea să te iert , mama , dar mai puțin pentru absență .
---------------------------------------
Au trecut câțiva ani buni de când nu te-am mai văzut , mamă !
Acum după atâta timp , te gândești să vii acasă , ca să-ți revezi fetița .
Ajunsă la locul , pe care cândva îl puteai numii " casă " , îți revin deodată toate amintirile create acolo .
Intrii în casă , deschizi ușa și îți strigi fetița . O femeie în toată firea coboară scările . Pentru un moment te întrebi în gândul tău : " Unde e fetița mea ? " , iar o voce subțire îți răspunde : " Nu mai este o fetiță . S-a transformat într-o femeie o dată cu plecarea ta " . Nu-ți vine să crezi că fetița ta s-a transformat într-o femeie matură , care urmează să devină și ea mamă la rândul ei .
Începi să regreți că ai plecat , dar știi destul de bine că nu poți da timpul înapoi și dacă ai putea , ai face-o , însă este în zadar .
Deja te-ai pierdut în ochii propriului tău copil . Ceva în suflet te apasă și nu-ți dă pace . Vocile din capul tău te tulbură . Privindu-ți fiica pe care ai părăsit-o în urmă cu mult timp , realizezi , brusc , că n-ai putut fi o mamă .
O mamă adevărată nu-și va părăsii niciodată pruncul . Astfel cum ai făcut tu , mamă !
------------------------------------------
Se spune că judecata primită din partea propriului copil este cea mai dureroasă .
Durerea pe care o simți atunci , nu ți-o poate alina nimeni , înafară de copilul tău pe care l-ai părăsit , iar el/ea nu se poate împăca cu ideea că a fost părăsit de propria mamă .
Pe lumea asta orice poate fi iertat , însă mai puțin absența și abandonul .
CITEȘTI
O zi din viața unui pacient
De Todo" Viața este un joc continuu , în care uneori câștigi , alteori pierzi , însă , cel mai important este să rămâi cu o lecție de care să-ți amintești cu drag mai târziu ! "
