Puteri inumane

Visele devin realitate

Imediat ce am adormit, am visat un oraș, identic cu cel in care locuiesc, doar ca tot ce puteai vedea erau doar ruine. Din senin, a aparut o oglindă. M-am apropiat încet, doar ca sa vad imaginea mea, cu pielea arsă si crăpată. Printre crăpăturile din corpul meu se vedea ceva ce avea textura ca lava. Parcă in loc de sânge aveam lava ce imi curgea prin vene. Părul, din maro deschis, a devenit negru ca noaptea. Ochii mei verzi în viața reală, s-au transformat in roșu deschis. Eram doar in niște pantaloni rupți, si niste fașii pe corpul meu, care trebuiau sa fie o bluza probabil. Intr-un acces de furie m-am concentrat pe oglindă, după care s-a spart ca si cum as fi dat cu un ciocan in ea. Curând, o ușă a aparut in spatele meu cu un sunet puternic, ca si cum un fulger ar fi lovit pământul din spatele meu.
M-am uitat puțin prin ușă si am văzut o parte mica din casă. Totul părea normal... pana m-am uitat in  bucătărie. Acolo am văzut-o pe mama, spânzurată cu o frânghie groasă
Am rămas șocat si mi-am frecat ochii, crezând ca nu vad bine. Aceeași imagine. M-am trezit in toiul nopții, respirând greu. Am coborât din pat, m-am dus in baie, m-am spălat pe față si am mers in bucătărie.
Am intrat usor in bucătărie, când am vazut-o pe mama exact ca in visul meu. Spânzurată de un cârlig de fier înfipt in tavan. Dar noi nu aveam carlige in casă. Am dezlegat-o repede si am sunat la salvare. Au ajuns in 5 minute. Nu mai era nimic se făcut.
Inima mea de piatră nu elibera nici o lacrimă, dar sub scutul de piatră, aveam inima distrusă. Nu mai conta nimic, doar ca fără mama nu mai stiam ce sa fac.
Am mers cu ambulanța la autopsie, unde s-a spus ca parea sinucidere, dar avea si vanatai pe corp. Nu mai înțelegeam nimic. Am stat toată noaptea in living, cu lumina stinsă, uitându-ma la întuneric.