Înmormântarea

14 0 0
                                    

După cinci minute, telefonul a sunat din nou. M-am apropiat încet de telefon, mâna tremurându-mi. Am luat telefonul in mâna, am răspuns si am auzit o voce de fată.
"Alo, Jack?" Am fost ușurat cand am auzit vocea Bellei, după ce vocea de la apelul trecut ma speriase, am zâmbit când am auzit vocea ei dulce.
"Ohhh daaa... bine ca esti tu " am spus zâmbind pentru prima oara im ultimele 2 ore.
"Am auzit vestea... mie si lui Ben ne pare rău..." a spus cu o voce tristă.
"E ok, dar nu cred ca ea a facut asta" am spus închizându-mi ochii.
"Ce vrei sa spui?" Bella a intrebat.
"Acum cinci minute, cineva m-a sunat si mi-a spus ca a făcut o treabă bună. Nu am putut recunoaște vocea, iar numărul era necunoscut." Am spus uitându-mă in jur.
"Crezi ca a fost o crimă? " a intrebat îngrijorată.
"Din ce mi-a spus, asa cred, dar nu am nici o dovadă pentru poliție"  am spus trist.
"Păcat... " a spus ea. "Stiu cat de importantă era mama ta pentru tine"
Normal ca era importantă, era mama, ființa ce mi-a dat viață.
"Da, dar mâine este înmormântarea ei si as aprecia daca voi doi veți veni" am spus sperând ca o sa vină.
"Sigur. Vom fi acolo" puteam sa ii simt sinceritatea. Din câte am văzut, noua Bella era rea, dar sinceră.
"Super, vorbim mai târziu." Am spus închizând. Am mers in dormitor si am încercat sa adorm. Am stat treaz toată noaptea. In fiecare minut din noaptea ma gândeam de ce ar face cineva asta? Mama nu avea niciun dușman. Ea plăcea pe toată lumea, iar toată lumea o plăcea pe ea.
Fara sa imi dau seama, deja era șapte dimineața. Mi-am pus un costum negru, si am mers afară. Am mers pe jos până la biserica cu o față serioasa, dar totusi supărată. Am ajuns la timp, exact când sicriul era pus in groapă.
Dupa un timp, cand slujba s-a terminat, oamenii au venit la mine sa imi spuna părerile de rău. Dupa un timp apare si domnul Mayers.
"Hey Jack, imi pare rau pentru mama ta. Era o femeie grozavă. Am cunoscut-o de cand eram mici." A spus cu o față tristă.
Am dat din cap afirmativ, după care el a plecat. Am rămas doar eu, uitându-mă in gol.
După ceva timp, am plecat cu o lacrimă pe obrazul drept. Am ajuns acasă intr-un final. Am deschis ușa, dar am auzit un sunet. Cred ca era cineva in casă.  Am crezut că cine a ucis-o pe mama a venit si dupa mine..

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 09, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Puteri inumane Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum