New York, un oraș destul de frumos, pot spune. Aglomerația zilnică, luminile superbe care strălucesc remarcabil în tot orașul și gălăgia care răsună mereu, sunt doar câteva din lucrurile care-mi plac aici. Locuiesc pe strada Grand, într-un bloc foarte înalt. În fiecare dimineață îmi savurez cafeaua privind de sus oamenii care se grăbesc pe stradă, și mă amuz , pentru că îmi par atât de mici și de nevinovați, pe când față în față nu aș fi de aceeași părere. La doar șaptesprezece ani mă mulțumesc cu viața mea modestă, cu prietena mea foarte bună , Rita la care țin foarte mult și pe care o consider o soră. A fost mereu lângă mine atunci când am avut nevoie. Mama mea este o femeie calmă, cu care mă înțeleg foarte bine. Mă bucur că sunt fiica ei. Tata...tata a plecat când aveam doar cinci ani. Nu a știut niciodată să formeze o familie, din câte mi-a povestit mama. Sunt la un liceu plin de adolescenți ca toți ceilalți. Nebuni după petreceri, ieșiri și alte anturaje care nu consider că sunt de mine. Eu una, nu prea îmi petrec timpul stând în cluburi așa cum majoritatea colegilor mei o fac. Prefer să îmi petrec timpul citind o carte, cana de ceai fierbinte în mână, liniște totală. Asta ar fi una din pasiunile mele.
Stăteam ca în fiecare dimineață , uitându-mă pe fereastră la tot ce se petrece în oraș. Mă uitam la un tip care mergea în ”figuri” și destul de grăbit. Avea o glugă pe cap și vreo doi, trei oameni lângă el, mai în spate fugărindu-l o grămadă de adolescenți disperați. Telefonul vibra ca un nebun pe noptiera de lângă patul meu, și m-a întrerupt de la a viziona ”spectacolul” din oraș. M-am dus către el, l-am ridicat de pe noptieră văzând un apel de la Rita. Suna în continuu, insista și mă simțeam nevoită să-i răspund.
- Da?
- Bliss, nu-mi vine să cred că sunt aici ! Nu pot să cred pe cine am văzut.
- Mai întăi încearcă să respiri puțin.
- Bine, sunt ok acum.
- Deci?
- Nu pot să cred cine e în New York.
- Nu știu, dar am văzut un tip alergat de o mulțime de adolescenți. E foarte amuzant, să știi .*spun eu râzând*
- Da, da ! Exact ! El e.
- Cine? Care el? Fă-te mai înțeleasă !
- E Justin Bieber , femeie!
- Ce dracu e cu Justin Bieber?
- E în New York. El e cel pe care l-ai văzut tu. Și eu sunt pe aici. E foarte aglomerat ! A intrat într-un hotel, dar gălăgia continuă.
- Serios? Și? Asta e! Lăsați-l în pace. Are și el o viață.
- Ce dacă? Trebuie să obțin o poză cu el neapărat! * spuse ea țipând *
- Rita, ești nebună.
I-am închis telefonul, ezitând să-i mai ascult stupizeniile. M-am aruncat în pat, deschizând televizorul. Pe toate programele era aceeași știre . ”Justin Bieber prezent în New York pentru un concert de neuitat. Fanii de nestăpânit țipă în jurul hotelului în care s-a cazat artistul.”
- Ce dracu?! * spun eu închizând televizorul *
Acum aveam de gând să fac un duș relaxant și să merg la o primbare prin parc, poate îmi voi lua și o carte cu mine să citesc în liniște. Mi-am luat un prosop din sertarul dulapului și m-am îndreptat spre baie, dar îmi întrerup mersul auzind-o pe mama strigându-mă.
