Jurnalul Cu Amintirii (Martin Garrix)

12.

Afara ninge și perdeaua este trasa. E atât de lumina în camera. Toată noaptea nu am putut dormi. Nu știu de ce. Am avut o presimțire ca o sa se întâmple ceva rău. M-ai sunat și mi-ai spus ca mai târziu mergem la zăpadă și sa ma pregătesc. Mi-am făcut de manacare și m-am gândit toată ziua la momentele petrecute cu tine pana acum. Și ma gândeam ca mergem de revelion impreuna la ceva petrecere. Sper sa fie fain. Adică noa sa nu prindem anul viitor un an greu. Am mancat, am făcut baie și m-am îmbrăcat. Îmi place ca eu scriu în jurnal și practic e ca și cum vorbesc cu tine. Dar tu poate nu o sa îl citești niciodată. Și asa l-am făcut ca sa îl citesc în timp ca sa vad ce am trăit cu tine și sa resimt momentele. Când ai venit m-ai luat în brate, m-ai pupat pe frunte si ai spus ca mergem sa ne dam cu sania. Am mers la munte și am urcat cu sania. Prima oara m-ai lăsat pe mine. Dupa ai sărit peste mine si am picat amândoi în zăpadă. A fost atât de minunat. M-am simțit asa fericita și protejata. Toată ziua am stat la munte și ne-am dat cu sania. Ca doi copii. Tu stăteai de multe ori te uitai la mine și parca ma mâncai din priviri. Te uitai cu un zâmbet larg și o nostalgie la mine ca la un copil mic...