Drogul meu ilegal !!

Ai întârziat!!

Mirosul de mucegai, mă izbeşte fix în față. O briză rece, mă atinge când deschid uşă mare de metal.
-O să plăteşti, pentru asta.
-Şi eu te iubesc scumpule.
Mă îndepărtez încet auzind cum mă  înjură.
-Nu rezolvi nimic dacă ma înjuri Jason.
-O să regreți Amira!!
Mă întorc spre el şi îl privesc în ochii lui verzi.
-Sigurul care o să regrete, eşti tu.
Strigă ceva în urma mea, dar nu îmi păsa atât de mult, încât să îmi dau seama ce. Am plecat liniştită spre ieşire. Simțe-am cum privirea lor mă analiza din cap până în picioare, se auzeau fluierături, şi cuvinte de genu.
-Ce bună eşti, păcat că nu mai arestat tu.
Daaaa, hei sunt uitucă, mă numesc  Amira Edison , am 24 de ani, sunt polițistă şi sunt foarte mândră de asta. Ajung acasă la 02:32 aveam ochii roşi, dar trebuia să termin raportul despre cazul lui Jason, trafic de droguri, trafic de persoane, bătăi, deranjarea linişti publice şi multe altele. Simțe-am cum ochii mi se îngreunau, mai aveam doar să îmi scriu numele  îmi minte mi-au venit cuvintele "Meseria asta nu este pentru tine, tu eşti prea drăguță, ce vei face dacă va trebui să arestezi pe cineva, vei plânge că a făcut ceva rău şi ajunge după grati? " asta auzeam cel mai des, dar acum, toți care au spus asta au regretat. Locuiesc singură într-un apartament destul de spațios, îmi vizitez părinți aproape zilnic. Diminețile sunt cele mai grele. Telefonul  îmi sună de parcă ar arde oraşul, când mă uit, era Alice, colega mea de muncă. Răspund morocănoasă.
-Da.
-Amira unde eşti? Jack te caută  înebunit, vrea raportul de aseară
-Alice, mai sunat la 6 ca să mă întrebi de raport?
-6? Uităte mai bine la ceas Amira tu ai început munca la 8 şi e deja 11.
-Ce??
Ridic capul ca arsă, îmi dau seama că am adormit pe birou.
-Ajung imediat.
Închid, mă spal pe dinți pe față. Mă îmbrac repede şi în drum spre secție opresc la cafeneaua mea favorita. Pe uşă scrie "Keep calm and love  coffee ♡♡♡" barmanul se numea Adrian şi îl cunosc de când sa angajat aici. E un băiat foarte simpatic cam pe la 25 de ani.
-Adrian o cafea tare, mare şi repede.
-Iar ai întârziat, corect?
Spune el în timp ce pregăteşte cafeaua.
-Da, Jack deja mă caută şi Alice cred că mă va omorâ.
-Uuu, un polițist omoară alt polițist? plătesc să văd aşa ceva.
Adrian zâmbeşte în timp ce îmi întinde cafeaua. Îi las bani pe teşghea.
-Păstrează restu.
Mă îndrept spre uşă.
-Hei Amira.
Mă întorc.
-Să mă anunți când te omoară Alice, nu vreau să pierd asta.
-Vezi poate mă întorc şi i-au bacşişul.
Am râs amândoi şi am plecat rapid spre muncă. Când ajung o văd pe Alice.
-Jack e foarte supărat Amira.
-Merg în birou vorbim îndată.
Dau să plec dar aud o voce cunoscută.
-În biroul meu Edison, acum!!
Era Jack, apropo Jack e şeful meu. Se îndreaptă spre birou şi eu în urma lui. După ce intrăm Jack se aşează pe scaunul lui din piele, privindu-mă încruntat.
-Ai întârziat.
-Da Jack ştiu, dar  am un motiv bun.
-Aa da? Care e ăla?
-Ieri am  avut acel caz, am ajuns târziu şi am stat să fac raportul, uite, Alice mi-a zis că îl căutai.
I-am întins dosarul.
-Te iert , pentru că eşti un polițist bun. Dar data viitoare, dacă mai întârzi, va trebui să iau măsuri drastice.
-Sa înțeles.
-Eşti liberă.
Am ieşit şi am mers lângă Alice.
-Ce ți-a zis, te-a concediat deja?
-Ha ha ți-ai dori tu, ma iertat.
-Ce? Eu am întârziat săptămâna trecută, şi acum îmi amintesc discursul de 2 ore pe care mi la ținut.
  -Voi încerca să nu mai întârzi.
   -Amira asta ai spus în fiecare zi în ultimele săptămâni, ai nevoie de o pauză.
  -Nu, nu pot să iau nici o pauză, sunt atâtea de făcut.
  -Amira...
  -Alice pe bune, sunt ok.
  Am mers în birou. Chiar nu eram ok, aveam nevoie de o pauza, sau măcar de câteva ore de somn pe un pat normal nu pe birou. Aveam nişte acte de făcut. Le-am terminat cam târziu, deodată vine Jack în birou.
-Îmbracă-te, Jason a evadat în timp ce era transferat.
Nu îmi venea să cred. Mi-am luat geaca şi am plecat la maşină. Jack a mers cu mine eu conducea.
-Cum a reuşit să scape?
-La un semafor.
-Ce mai polițişti.

☆La medie Amira☆