Drogul meu ilegal !!

Vom vedea noi la sfârşit!

-Ți-am zis să nu mă atingi.
În acel moment îmi venea să îl omor cu mâna mea pe John, nu ştiam unde a plecat Adam, şi nici nu ştiam unde să îl caut. Şi mai e şi asistenta asta, care mă prinde de mână forțat. Mă uit fix în ochii ei şi ea în ochii mei.
  -Dă-mi drumu, acum.
  -Trebuie să vi cu noi.
Nervi mi-au luat-o înaintea creierului, şi mă trezesc că îi dau un pumn în față şi  câteva lovituri în stomac. Doi agenți de poliție m-au luat de pe ea. John se uita la mine.
  -Poate o seară în celulă te va linişti Edison!
  -John!!!
  -Băieți, până mâine la ora 10:00, nu pleacă din celulă.
John se îndepărta.
  -Eşti mai idiot ca Adam. El măcar ştie ce e aia iubire.
Nu s-a oprit nici el, echipajul de poliție ma brusca.
  -Dacă sunt încătuşată, crezi că mă poți brusca?
  -Tocmai am făcut-o.
  -Doar dă-mi cătuşele jos, şi te va lua pe tine ambulanța. Măcar nu va pleca goală.
Sa încruntat la mine.
  -În maşină Xena.
 Ma băgat în maşină, şi m-au dus la secție, unde a venit un doctor şi ma consultat, nu l-aş fi lăsat, dar chiar mă durea.
  -Eşte în regulă, nu ți sa atins plămânul.
  -Bine.
 Mi-a pus un bandaj. Apoi doctorul a plecat. Era foarte ciudat să fiu eu după grati, acum ştiu cum sau simțit cei pe care i-am arestat. A fost fix cum mi-a zis John pâna la ora 10:00 nu am ieşit de acolo. Am luat un taxi şi am mers în apartament. Lucrurile lui Adam nu mai erau. Aveam lacrimi în ochii. Nu îmi venea să cred, că el chiar a plecat. Am făcut un duş, după ce m-am îmbrăcat am mers la oglindă, am atins bandajul apăsând-ul un pic, încă mă durea. Aveam lacrimi in ochii. Mă aşez pe pat şi adorm, bate cineva la uşă. Când deschid era John.
  -Cum te simți?
  -Ce vrei?
  -Să văd cum te simți.
  -Aha, deodată îți pasă, când m-ai lăsat în celulă aseară, nu îți păsa.
   -Vreau să îți vină mintea la cap, Amira.
   -Mintea mea e exact unde trebuie sa fie. La Adam.
  -Nu este genul tău.
  -De unde şti tu, că nu este genul meu.
  -Pentru că e Adam, îşi bate joc de fete, apoi pleacă.
  -Pe mine chiar mă iubeşte.
  -Amira, dacă ai şti câte fete mi-au spus asta.
  -Nu te cred.
  -Regulile sunt reguli
  -Şi care e regula?
  - Fără relați între colegi.
  -Ok, atunci demisionez.
  -Nu poți face asta, pentru un băiat?
  -Tu vezi doar un băiat, eu văd un viitor alături de el. Aşa că în 15 minute plec.
  -Eşti prostuță dacă tu crezi că te voi lăsa să îți dai demisia pentru un idiot ca Adam.
  -Adam nu e idiot, tu eşti idiotul.
  -Vom vedea noi la sfârşit!
  -Dute dracu' John.
Îi trântesc uşa în nas. Am găsit un tricou de-a lui  Adam şi îl bag în bagaj. După 15 minute ies în fața blocului. John era acolo.
   -Nu poți pleca Amira.
   -Ba uite că pot.
 Opresc un taxi, şi pun bagajele acolo.
   -Amira vei regreta.
    -Nu voi regreta nimic din ce fac, ca să fiu cu Adam.
  Urc în taxi.
    -La gară.
Taxiul porneşte şi plec. I-au primul tren spre casă. Ajung în 6 ore obosită, o sun pe Alice să vină după mine.
  -Şi cum a fost vacanța?
  -Un dezastru.
  -Pai de ce?
  -Adam a plecat ieri seară şi nu ştiu nimic de el.
  -Ai încercat să îl suni?
  -Uite.
  Apelez numărul lui.
  -"Bună sunt Adam Smith, nu pot vorbi acum, dacă eşti o bunăciune, sună mai târziu, dacă eşti rudă, nu mai suna deloc"
  -Wow ce clar a fost.
  -Da.
  -Pai sună mai târziu.
Alice zâmbeşte.
  -Sun de aseară.
  -Deci te consideri bunăciune.
  -Mă întorc la secție Alice.
  -Asta e  super, dar ce sa întâmplat?
  -Nu îți pot spune, vreau doar să nu mai vorbim despre asta.
  -Ok, alegerea ta.
  -Poți opri vreau o cafea?
  -Sigur.
Mă întâmpină "Keep calm and love coffee ♡♡♡" mia fost dor de locul ăsta. Văd că au schimbat barmanul, era un tip şaten, cu ochii de un verde închis.
  -Bună.
  -Bună, cu ce vă servesc?
  -Două cafele mari.
  -Imediat. Alice, cine e prietena ta?
  -Aaa da scuze, Matei, ea e Amira. E colega mea.
  Dau mâna cu el.
  -Încântat Amira.
Îmi zâmbeşte larg.
   -Şi eu la fel.
 După 5 minute, ne dă cafelele.
  -Poate ne mai vedem Amira.