Drogul meu ilegal !!

Nici să nu îți treacă prin minte!

Am adormit deodată, mă prinde de umeri şi mă zgâțâie.
 -Ce e cu tine??
Deja era întuneric.
  - Am ajuns, sau vrei să dormi în maşină?
  -Ha ha, să îmi spui când e următoarea glumă, ca să ştiu când să râd, ok?
 Adam se uită serios la mine, cobor din  maşină, văd că de lângă casa alăturată cineva se uită pe geam la noi. Mă uit la Adam
  -El este?
  -Da, acum zâmbeşte frumos şi hai să intrăm.
Am zâmbit şi am mers în casă, era foarte frumoasă. Dar, când mă uit era doar un singur dormitor.
  -Nu, nu, nu.
Adam se uita ciudat la  mine.
  -Cauți o fantomă sau ceva?
Mă încrunt la el. Văd în living o canapea.  Deodată ma uit la el şi zâmbesc.
 -Nici să nu îți treacă prin minte!
Mă uit şi eu şi el spre dormitor şi începem amândoi să fugim spre el. Mă împiedic, şi cad. Dar îl prind de picior şi cade şi el. Sar peste el, şi fug spre dormitor. Mă trântesc pe pat.
-Am ajuns prima deci e al meu. Adam sa uitat la mine.
-Canapeaua e mai frumoasă.
Apoi a plecat. Mi-am adus bagajele, era deja ora 23:12.  Îl aud pe Adam cum vorbea la telefon.
-Da, acum am ajuns... Mă pune să dorm pe canapea... Pe bune John... E frumoasă... Mă pun la somn, mâine dimineață vom începe investigația...
Închide. Vine în camera mea.
-Am nevoie de un dulap, pentru hainele mele.
-Cel din strânga de lângă geam.
Şi îi zâmbesc, a pus hainele în dulap şi eu pe ale mele. Am terminat amândoi în acelaşi timp, era deja 00:15. Deodată vedem o lanternă afară. Adam îmi pune mâna la gură şi mă trage lângă geam. Vedem că e un ofițer de poliție. Dă cu lumina în cameră, şi se uită pe geam. După 5 minute pleacă. M-am ridicat la fel şi Adam.
  -Ar trebui să ne odihnim, e deja târziu.
  -Aşa e.
Adam a plecat, mi-am luat o pereche de pantaloni scurți şi un tricou. Şi m-am pus pe pat, parcă m-aş fi aşezat pe un nor. Am adormit repede.

*Din perspectiva lui Adam*

După ce plec din cameră, merg să mă schimb. Apoi mă pun pe canapea. Era confortabilă pentru un film, nu să dormi pe ea. Nu am reuşit să dorm deloc. La ora 09:31 Amira se trezeşte fericită.
-Am dormit super bine.

*Din perspectiva Amirei*

Mă trezesc la ora 09:31. Eram fericită în sfârşit un somn bun. M-am schimbat şi  am mers în bucătărie. Adam avea fața unui zombi.
  -Am dormit super bine.
  -Perfect, pentru că diseară tu dormi pe canapea.
  -S-o crezi tu.
  -Atunci vom dormi amândoi în pat. Eu nu mai dorm pe canapea, nu îmi pasă că ai ajuns prima la pat.
Nu i-am răspuns nimic, mi-am făcut o cafea, deoarece a lui mirosea foarte bine. Vine lângă mine şi mă prinde de mâna stângă, se uită atent la mâna mea.
  -Wow am o mână.
A zâmbit cu fața lui de zombi şi mia pus inelul. Nu am zis nimic, doar m-am uitat ciudat la el. Mia dat drumu uşor la mână. Era un inel frumos acum că îl aveam pe deget. Deodată bate cineva la uşă, mă uit la Adam şi el la mine.
Îmi iau pistolul şi îl pun la spate sub cămaşă. Ne îndreptăm spre uşă. Când deschidem, un zâmbet larg "ne izbeste" în față.
  -Bună.
Era o fată cam pe la 18  ani, cu o tavă de prajituri.
  -Bună.
Îi răspund eu zâmbind.
  -Am venit să vă salut, numele meu este Alexa Stan, şi locuiesc vizavi.
Este fata acelui Jacob Stan?
-Bună, eu sunt Marco Brown  şi ea este soția mea Abby.
Mă uit ciudat la el, cum de ia venit numele astea în minte? Mă ia cu o mână de după umeri.
 -Astea sunt pentru voi.
Adam ia tava.
  -Intră.
Alexa intră timidă, Adam ma privit fix în ochii.
 - Abby, de ce nu îi faci o cafea?
 -Nu trebuie să vă deranjați, tatăl meu mă aşteaptă.
  -O cafea nu strică, nu-i aşa Marco?
  -Aşa e.
I-am făcut o cafea.
  -Vă mulțumesc. Şi voi cu ce vă ocupați?
 -Păi eu sunt contabil, şi soția mea este asistentă, tu cu ce te ocupi?
  -Sunt la liceu în ultimul an.
Privirea ei ascundea ceva. Era pierdută, tremura.
  -Alexa eşti bine?
  -Da. Doar că trebuie să plec. Trebuie să ajung la şcoală.
 -Te mai aşteptăm şi mulțumim pentru prăjituri.
 -Cu plăcere.
Adam mă prinde cu o mână de după umeri, o conducem până la uşă...