Drogul meu ilegal !!

Şi dacă o omoară şi pe ea?

Adam mă prinde cu o mână de după umeri, o conducem până la uşă. Alexa s-a îndepărtat repede. După ce închid uşa, Adam încă mă ținea cu mâna de după umeri, i-o dau jos.
  -Abby Brown?
  -John a ales numele.
 Mă uit la el şi el la mine.
  -Şi de unde începem?
  -Eu clar nu mănânc prăjiturile alea.
  -De ce?
  -Poate a pus tatăl ei ceva în ele.
 Adam  a început să râdă.
  -Da a pus-o pe nevastă'sa, pe bune Amira? Sunt doar nişte prăjituri.
  -Ok, atunci mănâncă-le tu.
  -Cu placere.
Erau un fel de brioşe. Adam muşcă din ea, şi practic a țipat.
-O Doamne!!!
Când mă uit în brioşă era un deget. Țip foarte tare. Deodată degetul se mişcă şi Adam începe să râdă.
  -Eşti un idiot!!! Pe canapea dormi diseară!!!
Mă îndepărtez de el.
  -Şi eu te iubesc.
Am plecat în cameră, îmi sună telefonul. Era John.
  -Da?
  -Cum ai dormit?
  -Bine, de dimineață am avut vizitatori.
  -Pe cine?
  -Alexa Stan.
  -Fiica lui Jacob Stan?
  -Da
  -Ohh hai iubit-o, doar nu te-ai supărat.
Îi arunc o pernă în cap.
  -Nu sunt iubita ta şi ieşi afară.
  -Mă bucur să văd că vă înțelegeți mai bine.
  -De ce nu ai găsit un baiat mai normal?
  -De ce nu ai găsit o fată mai draguță?
  -Sunt drăguță cu cine merită.
  -Gata!! Vă certați după, parcă chiar a-ți fi căsătoriți.
Mă încrunt la Adam.
  -Trebuie să aflați dacă Jacob a omorât-o pe soția lui sau nu, de asta sunte-ți acolo.
-Ştiu asta. Dacă îi vei spune lui Adam să mă lase să mă descurc, voi termina repede.
  -Tu să descurci singură? Pai eu de ce sunt aici?
  -Asta mă întreb şi eu.
  -Nu îmi pasă cine rezolvă cazul, doar să îl rezolve.
John a închis.
  -Data viitoare bate la uşă.
  -Era deschisă.
  -Tot trebuia să bați.
  -Fie.
A bătut în uşă.
-Şti ce? Dacă mai stau mult cu tine înebunesc, şi s-ar putea să te omor.
Îmi iau niste haine mai comode şi îmi prind părul în coc
-Unde mergi.
-Departe de tine.
Ies din casă şi merg la alergat. Era foarte frig . Jacob Stan mă privea pe fereastră ciudat. Am continuat să aleg, după 10 minute, mă prinde cineva de mână, când mă întorc era Adam. Îmi trag mâna şi continui să fug, Adam venind în urma mea.
  -Ce vrei?
  -Să petrec nişte timp cu soția mea.
  -Nu sunt soția ta.
  -Inelul spune altceva.
  -E doar un joc Adam.
  -De fapt e o misiune.
  -Fie ce o fi, noi nu suntem căsătoriți.
  -Hai să facem un concurs.
Mă opresc şi mă uit la el.
  -Până la magazinul de ziare. Cine ajunge primul, doarme diseară în pat.
  -Sa făcut.
 Am început să fugim amândoi, cel care a ajuns primul a fost el. E ok canapeaua nu era aşa rea.

*Ora 23:52*

-Offf cine ma pus să accept concursul ăla tâmpit. Mă dor toate oasele din corp. Seara asta va fi un chin.
Dimineața eu eram cea cu fața de zombi. Adam a zâmbit când m-a văzut. M-am uitat pe geam şi m-am trezit deodată când văd că Jacob o bătea pe Alexa, aveau perdelele trase şi se vedea în casă.
  -Asta nu rămâne aşa.
Dau să ies pe uşă dar Adam mă prinde de mână.
  -Nu rezolvi nimic.
  -O loveşte, tu nu vezi?
  -Văd Amira, dar aşa nu vom reuşi decât să ne stricăm acoperirea.
  -Şi dacă o omoară şi pe ea?
Adam nu a zis nimic.
  -Trebuie să o convingem pe Alexa să ne ajute, până nu e prea târziu.
Nu am zis nimic,  eram nervoasă mi-am făcut o cafea. Am mers şi m-am îmbrăcat repede. Apoi merg la uşa i-au cheile maşini lui Adam
  -Vezi că i-au  maşina.
Din baie se aude.
  -Ce? Nu!!!
Am ieşi afară,  încep să conduc, deodată o văd pe Alexa. Opresc şi deschid geamul.
  -Hei.
  -Bună ziua, doamna Brown.
  -Mergi undeva?
  -Merg la şcoală.
  -Hai urcă, te duc eu.
  -Nu e nevoie să vă deranjați.
  -Nu e nici un deranj.
Alexa a urcat. Era vânătă pe față.
  -Ce ai pățit la față?
 Şi-a acoperit fața.
  -Doar un accident.
  -Ştiu că sunt aici de prea puțin timp. Dar poți avea încredere în mine. În caz de ceva. Poți să mă cauți.
  -Aşa voi face.
Alexa mi-a zâmbit. Am dus-o la şcoală.
-Vă mulțumesc, doamna Brown.
 -Te rog, spune-mi Abby.
  -Pe mai târziu, Abby.
A plecat. Avea o privire pierdută, nu îmi venea să cred, că tatăl ei o batea. Dar ce spun eu. El şi-a omorât soția. Când mă uit spre scaun...