Dragoste de la prima vedere

Prima zi -partea II

Pe rând au spus toți ce le place, cum au fãcut de au ajuns aici și ce au de gând sã facã mai departe. A ajuns la o fatã care, oarecum m-a fãcut sã fiu atent. Monica, așa am aflat cã se numea, era o fatã scundã, cu pãrul șaten, ușor creț si cu o voce ca de zânã, pãrea o fatã normalã,ca toate celelalte, însă caracterul o deosebea. Ochii căprui puteau să străpungă orice urmă de întuneric, luminând viața oricui, printr-o simplă privire. Viața ei era plină de culoare și zâmbetul larg de pe buze strălucea în întreaga clasă. Emoțiile au cuprins-o de început, dar văzând ca nimeni nu poate să-i facă nimic, și-a dat drumul la gură. "Numele meu este Monica Ionescu, am 15 ani, dirigintele meu a fost domnul Gheorghe Olariu, un profesor de matematică foarte exigent, care-și iubea meseria. Îmi place să relaționez cu cei din jurul meu și materia mea preferată este româna. Culoarea mea preferată este rozul, după cum ați putut observa, iar meseria pe care aș dori să o fac în continuare este aceea de inspector sanitar." Cu aceste spuse au mai urmat câțiva copii, rândul ajungând la mine, doamne nu voiam să vorbesc despre mine!

Monica povestește:

Eram fericită, deoarece am trecut la liceu, la un profil foarte bun si sunt alături de câțiva dintre colegii mei și de o prietenă tot de la fosta școală. După ce m-am prezentat, au urmat încă câțiva băieți și fete. Unul dintre ei a reușit să-mi distragă atenția. Îl chema Sebastian, provenea de la o școală din oraș, profesorii cunoșteau foarte bine școala și din câte am realizat din reacția doamnei diriginte, școala aceea era una de renume în oraș. Sebi, era un băiat destul de înalt, șaten cu niște ochi căprui foarte pătrunzători. Nu era genul de băiat care să adore să cunoască lume nouă, din câte se pare la prima vedere. Profesoara a cerut să se prezinte și pe fața lui se citea nemulțumirea. "Bună ziua colegi, bună ziua doamna profesoară! Mă numesc Sebastian, am studiat la Școala Generală Nr.1, și dirigintele meu a fost doamna Daniela Porcaru. Nu eu am vrut să ajung aici dar sunt conștient de faptul că ce am eu în plan să devin nu necesită un profil teoretic sau unul tehnic. Mai departe voi urma o facultate de drept deoarece vreau să devin avocat. Culoarea mea preferată nu exista, prin simplul fapt că îmi plac mai multe culori. Prietenii mei nu există, fiindcă eu ii cataloghez ca pe familia mea. De glumă știu decât cu cei care merită." Sebastian a fost puțin prea direct, ceea ce m-a pus pe gânduri. Se vedea că nu-i place unde se află și nici poziția în care este pus. Acest băiat este plin de mister și sunt hotărâtă să aflu cine este de fapt.

Autorul povestește:

Monica era hotărâtă să afle cine este colegul cel nou. Ceva din ea zicea că nu este bine ce face și poate adevărul o va aduce la suferință, dispreț și o va schimba. Sebastian era cuprins de farmecul frumoasei fete, dorind să o cunoască mai bine. Dintre toti colegii lui ea era singura cu care nu apucase să schimbe vreo vorbă. Cei doi erau deciși de ce vor face mai întâi următoarea zi.

A/N: povestea are capitole scurte și voi încerca să mă încadrez în timpul meu ocupat. Sunt la început așa că nu mă judecați pentru eventualele greșeli de exprimare și voi face tot posibilul să nu existe greșeli gramaticale, ceea ce va fi destul de greu având în vedere că scriu de pe telefon. Sper să vă placă povestea mea. Unele situații din poveste reflectă viața mea.

vă pupă listen!