Elliot

Capitolul 1

"-Mama, ce e asta? o intreaba Elliot pe batrana , tinand plicul intre doua degete

-Fiule,astea sunt....

-Mama,ar fi trebuit sa-mi spui,poate rezolvam ceva. spune lacrimi cazandu-i pe obrajii mari si rotunzi precum merele rosii

-Nu aveam ce sa facem. Am boala asta de mult timp, nu am vrut sa-ti spun pentru ca nu am vrut sa te fac sa superi, te iubesc prea mult. spune batrana izbucnind in lacrimi

-Mama,nu plange. Ma doare sa te vad asa. Te iubesc enorm. Nu vreau sa ma parasesti,voi ramane singur si... spune cu mama sa in brate

-Mereu voi fi langa tine. Tine minte. O adiere,un zgomot,o raza de soare, voi fi peste tot cu tine si te voi iubi mereu si voi avea grija de tine. Tine minte asta ."

Tipete se auzeau din camera baiatului, mereu si mereu avea acel vis, visul in care a gasit plicul cu analizele mamei sale. Gardienii si asistentii erau obisnuiti cu astfel de lucruri,la urma urmei era un spital de boli psihice. Psihologul spitalului incerca tot timpul sa intre in vorba cu baiatul si sa-l ajute, dar nu a reusit,mereu baiatul era tacut si doar privea,privea in gol. Privirea lui era goala pierduta pe undeva prin trecut.
O asistenta si un gardian isi fac aparitia in camera baiatul,il mobilizeaza la pat si il leaga, acesta trezindu-se,transpiratia curgea pe corpul lui de parea ca tocmai ce varsase cineva o galeata de apa in capul lui. Asistenta ia o seringa si ia un lichid incolor dintr-o fiola, ca mai apoi injectandu-i bratul tanarului. Dupa fiecare cosmar pe care il avea in legatura cu acele analize devenea violent, de aceea era nevoie sa-l lege si sa-i faca un calmant.
Tanarul se linisteste,iar asistenta ii face semn gardianului sa plece,asigurandu-l ca daca se va intampla ceva il va chema.
Isi indreapta privirea spre tanarul Elliot, dand de doi ochi ca smaraldul,care o priveau tematori, parul lui de un negru ca taciunele era imbrastiat pe toata perna, baiatul avea nevoie de o programare la frizerul spitalului.

-Elliot,dragule, imi poti spune ce-ai visat? Ce re-a facut sa devii violent? Nu-mi place sa te vad asa. spune tanara bruneta

-Nu cred ca te priveste pe tine ce-am visat eu. Nu mai juca teatru, stiu ca nu-ti pasa, toti din spitalul asta jucati teatru, sunteti niste papusi, niste oameni buni de nimic. Nimanui nu ii pasa de mine, toti m-au uitat si m-au parasit. Mai bine ai pleca, decat sa te prefaci ca-ti pasa si sa joci teatrul asta. zice tanarului privind-o cu furie pe asistenta

-Elliot, chiar imi pasa, poate ceilalti joaca teatru,insa eu nu fac asta. Eu sunt aici si promit ca nu o sa te parasesc. Cei care te-au parasit poate au avut motive intemeiate pentru a o face. Goldy il privea cu compasiune si incerca sa-i explice,dar acest baiat,la naiba,era foarte incapatanat.

Lui Goldy chiar ii pasa de Elliot, din prima clipa in care l-a vazut in acest spital, a stiut ca a suferit foarte mult si de aceea a ajuns in starea asta. A stiut ca trebuie sa aiba mare grija de el, niciodata nu a simtit asta pentru alti pacienti, el e singurul. Cand l-a vazut a tinut lant sa ii afle numele si cauza din care a ajuns asa, dar din pacate nu aflase decat numele baiatului, nu si cauza pentru care se afla acolo. Dar totusi era fericita ca aflase si asta.

-Nu au avut, au facut-o pentru ca nu le pasa si nici nu le-a pasat vreodata. Ei sunt egoisti,le pasa doar de ei. Pentru ca nu le-a pasat nici macar putin, m-au trimis aici ca pe un caine. Nu m-au vizitat nici macar o data de cand m-au trimis aici,nu mi-au dat nici macar un telefon sau un mesaj. Asta inseamna ca nu le pasa de mine, niciodata nu le-a pasat. spune baiatul incercand sa scape din stransoarea curelelor cu care era strans, in cele din urma se opreste dandu-si seama ca sansele lui de a scapa de acele curele sunt inexistente.
Incercand sa scape isi facea numai semne pe corp din cauza stransorii prea puternice.

-Elliot, inceteaza sa mai incerci sa scapi, te vei ranii,te rog. Probabil n-au avut timp sa vina sa te vada. Din cate stiu sunt foarte ocupati.

-Nu-i avevarat! Sunt doar egoisti si nu le pasa de propriul lor fiu. Dar din cate stiu ei nu mai sunt parintii mei, eu am avut doar o mama, care din pacate m-a parasit. tipa Elliot la Goldy,aceasta tresarind la tipatul lui.

-Linisteste-te. Eu voi pleca, te voi lasa sa te odihnesti,voi venii mai tarziu ca sa-ti aduc mancarea. spune Goldy parasind camera.

Tanarul isi daduse seama ca tocmai ii spusese o parte din trecutul lui, o parte pe care nu a vrut sa o spuna nimanui. Spera ca asistena a carui nume nu il stie, sa nu fi auzit partea pe care acesta a spus-o la final. El nu era nebun,stia doar ca parintii lui despre care zicea ca nu au niciun drept asupra lui,l-au trimis aici doar ca sa scape de el. Nu intelegea cum de fata credea ca el o sa se poata odihnii atata timp cat e legat, nu crede ca cineva o poate face.

Dupa ceva timp un gardian intra in camera baiatului si il dezleaga. La cateva minute dupa apare si Dylan,prietenul lui Elliot,prietenul pe care si-l facuse in acest spital. Amandoi se aseaza in pozitie turceasca pe pat , iar Dylan ii povesteste despre farsa pe care le-o facuse iar asistentiilor si gardienilor. Amandoi radeau cu gura pana la urechi. Nici macar Dylan nu stia despre trecutul lui Elliot, dar o parte din el, ii cerea sa-i povestea ast lui Dylan, dar nu putea. Atunci toti l-ar privi cu mila, asa ca continua sa vorbeasca despre tot felul de prostii si despre urmatoarea farsa care ii este pregatita psihologului.

Hei! Ce parere aveti? Merita continuata?