Elliot

Capitolul 2

Dylan parasise incaperea de cateva minute, acum Elliot se simtea singur. Fusese fericit cand prietenul lui se afla acolo si ii povestea traznaile sale, sau poate asta era de fatada.
Statea in pozitie turceasca in mijlocul patului, iar degetele sale se jucau in poala sa. Statea cu capul plecat in jos si isi aducea aminte de momentele petrecute cu mama sa. Voia sa se duca la cimitir, sa-i aprinda o lumanare si sa-i duca un buchet mare de trandafiri albi. Trandafirii albi erau preferatii mamei sale,avea gradina plina de trandafiri albi, mai rar vedeai si flori de alta culoare.
Isi aduce aminte de craciun, craciunul in care parintii sai pare a-i fi uitat pe cei doi, in care d-abia traiau din pensia batranei. Toti copii de la scoala radeau de el, pentru ca nu locuia cu parintii lui, ci cu strabunica. Ii jigneau strabunica si asta il durea foarte tare, nu conta daca ii spuneau ca  traieste cu acea batrana, dar il ranea faptul ca acestia ii jigneau strabunica.
Avea 5 ani, isi dorea o bicicleta, pentru ca toti aveau si chiar daca ea nu a avut bani sa-i ia s-a imprumutat la niste camatari, promitandu-le ca le va plati cu dobanda. Era atat de fericit ca primise bicicleta. Tipa, sarea in sus, dansa, radea, se invartea cu mama sa, era fericit ca mosul ii adusese ce voia.
Dar intr-o zi cineva batea foarte tare in usa, s-a dus sa dechida, mama sa nu era acasa asa ca ii era cam frica. Prinzand curaj a deschis usa, iar in fata lui erau 3 oameni solizi si plini de muschi. Erau imbracati in negru, purtau ochelari de aceiasi nuanta si in jurul lor se afla un fel de centura pe care erau atasate niste arme. Ii era frica, mai bine nu deschidea si isi asculta mama.
Acei oameni incepusera sa rastoarna casa cu fundul in jos,distrugeau lucruri.
Inainte sa plece unul dintre barbati scoate un cutit si se uita la baiat razand, ii era frica. Ceilalti doi l-au tinut pe baiat si acesta i-a trasat o linie mare pe tot abdomenul. Sangele ii curgea fara oprire , il ustura ingrozitor, nu mai putea de durere. I-au zis sa-i spuna batranei ca daca nu le va inapoia banii data viitoare pagubele vor fi mult mai mari decat cele de data asta.
Baiatul ramansese intr-o balta de sange, nu se mai putea misca, incremenise, nu-si mai simtea corpul, iar somnul incepea sa-l domine incet.
Cand mama lui ajunsese acolo baiatul era inconstient, era panicata, nu stia cum de s-a intamplat asta, dar apoi ca un fulger care tocmai i-a trecut prin cap si-a amintit de amenintarile camatarilor. Sunase la salvare ca sa-si poata salva copilul, sangera foarte mult, ii era frica ca il putea pierde si nu era prima oara cand trecea prin astfel de incercari. Tanarul trecuse pe langa moarte inca de vreo 3 ori,spera sa scape si de data asta.
Dupa saptamani baiatul era complet sanatos, iar batrana deja achitase suma ca nu cumva baiatul sa mai pateasca ceva.
Baiatul ridica tricoul si se uita la cicatricea de pe abdomen, era urata.
Se incrunta numai cand o privea, pana si acum il durea daca o atingea, usa camerei se deschide, iar baiatul trage repede de tricou in jos.
Goldy intra pe usa, se uita la el incruntata, vazuse cand baiatul isi trasese tricoul in jos cu viteza luminii.

-Elliot, ce ascunzi? il intreaba aceasta ,cuta dintre sprancene nedisparandu-i.

-Nimic, si chiar daca as ascunde nu te-ar privi pe tine asta. baiatul se rasteste la ea

-De ce te comporti asa? Nu ti-am facut nimic,eu doar incerc sa te ajut , iar tu continui sa ma respingi, imi respingi fiecare mana de ajutor pe care ti-o ofer.

-Ti-am mai spus o data sa nu te mai prefaci ca-ti pasa apentru ca stiu ca nu-ti pasa. Nimanui nu-i pasa. Singura persoana careia ii pasa a plecat,m-a parasit, deci cred ca nici ei nu i-a pasat de mine pe ce data a plecat. ii spune, lacrimi formandui-se in jurul ochiilor, de aceea si-a lasat privirea in jos, ca nu cumva cineva sa vada slabiciunea lui.

-Ti-am adus mancare, poate daca te las sa mananci singur te mai calmezi,dupa vom merge la psiholog. spune inanandu-i tava cu mancare pe care Elliot o rastoarna toata varsandu-se peste hainele lui Goldy

-N-am nevoie de mancarea ta, nu voi merge nici la psiholog, nu voi spune nimanui despre trecutul meu pentru ca nu vreau si nu o sa mai fac nimic din ceea ce vreti voi, ar trebui sa mai faceti si voi ce vor altii. Si nu-mi mai spune sa ma linistesc pentru ca sunt foarte calm si nimeni nu-mi spune ce sa fac. ii tipa in fata fetei

Gardianul intra pe usa alarmat de tipetele din camera.

-Domnisoara,il legam?

-Nu, in regula,n-a facut nimic. spune parasind camera.

Cateva minute mai tarziu cineva vine sa stranga mizeria, iar gardianul vine sa-l ia pe Elliot ca s-l duca psihologului.
Podeua era din gresie de culoare neagra si era atat de curata incat iti puteai vedea reflexia in ea. Gardianul il impingea pe Elliot de la spate, iar acesta se opreste brusc.

-Misca-te odata,baiete, n-am timp toata ziua pentru tine. ii spune gardianul

-Pot sa merg si singur, nu e nevoie sa ma impingi ca pe un animal. ii zice tanarul continand sa mearga catre cabinet

Ajuns in fata usii, intra si se aseaza pe scaun,asteptandu-l pe psiholog.
Camera era frumos aranjata,iar pe birou se afla o rama, asa ca baiatul o ia si o priveste pret de cateva secunde.
In poza era psihologul, o femeie cam de varsta lui si o fetita care semana izbitor de mult cu cei doi.
Oare el putea fi fericit candva? Oare va putea avea vreodata o familie? Va mai avea mult de stat aici?

Hei! Ce pareri aveti?