Elliot

Capitolul 4

-Un bilet? Robert ti-a zis sa-i scrii un bilet cu raspunsurile la intrebarile lui? Il credeam in stare de mai mult. Omul asta o sa innebuneasca,aici cu noi. spune prietenul lui Elliot

-Crezi ca deja n-a inceput s-o faca? Mai e putin pana sa-si dea seama cei de aici ca psihologul lor preferat incepe sa innebuneasca. zice Elliot chicotind

-Elliot,Elliot, o-i fi tu tacut in fata lor si nu vrei sa-i bagi in seama,dar esti un prieten tare de treaba, uneori ai niste idei atat de stralucite,pacat ca ei nu te-au descoperit si se pare ca nici nu o v-or face curand. chicoteste la randul sau si Alexender

Cei doi nu pareau sa aiba probleme psihice cand ii vedeai, dar dupa anumite lucruri cercetate de doctori si analize,asta demonstreaza faptul ca ei chiar au probleme.
Parintii lui Alexender murisera intr-un accident cumplit de masina, in aceiasi masina fiind si Alexender. Se duceau intr-o excursie la munte. Pe atunci el avea 7 ani. Toti erau fericiti ca vor practica diferite sporturi pe care doar iarna au ocazia sa o faca. Ascultau muzica, cantau,dansau, vorbeau, radeau, povesteau, totul era frumos. Afara ningea cu fulgi mari, parca cerul se pregatea pentru sosirea unor ingeri, asta zicea mama lui Alexender. Femeia niciodata nu se insela, si se pare ca nici de data asta. Pe la jumatatea drumului acestia ajung intr-o curba, tatal lui mergea cu 230 km/h si totusi se aflau intr-o curba. Nu ii era frica, inca de mic ii placea viteza, ii placeau lucrurile extreme, ii placea adrenalina, intr-un cuvant ii placea foarte mult viata. Nu ii pasa care erau consecintele lucrurilor pe care le facea, atata timp cat se distra, restul nu mai conta.
Pe langa el a trecut o masina , ceea ce pentru tatal lui insemna o cursa. O cursa pe care trebuia sa o castige cu orice pret. In ciuda faptului ca totusi mergea cu 230 km/h, acesta a accelerat si mai mult vrand cu orice pret sa depaseasca masina care mergea cu o viteza la fel de mare. Alexender radea, ii placea ceea ce facea tatal lui, ii placea si lui viteza. Femeia ii spunea sa incetineasca si sa lase joaca, dar barbatul nu voia sa o asculte. Ajunsese langa celalat autoturistm, numai ca el se afla pe cealalta banda, banda pe care veneau masini din sens invers. Intr-un moment de neatentie uitandu-se la copil nu observa o masina care venea din fata, femeia tipa sa opreasca, dar se pare ca nu mai mergea frana, nu mai mergea nimic,masina era parca posedata. Atunci o ciocnire se intampla intre cele trei masini, iar masina in care Alexender se afla zboara de pe autostrada rasturnandu-se pe dealul ce se afla langa autostrada, masina se rastoarna de cateva ori, pana cand cade intr-un lac ingheatat.
Baiatul plangea vazandu-si parintii plini de sange si faptul ca nu se mai miscau l-a infricosat si mai tare.
Sirenele se auzeau si ele, baiatul lesinase, pucase inconstient pe bancheta din spate.
Bunicii au fost anuntati imediat de moartea celor doi parinti care au decedat imediat ce accidentul s-a produs, barbatul facuse infarct imediat ce accidentul s-a produs.
Copilul era in coma la spital.
Din ziua aia copilul a fost urat atat de bunicii materni cat si de bunicii paterni. Copii lor murisera din cauza acestui copil pe care ei il numeau diavol, de aceea l-au trimis la un orfelinat. Cu timpul copil suferise multe batai si incepuse sa abereze si cei de acolo l-au trimis aici, la spitalul  cu bloli psihice.

Alexender ii spuse povestea lui lui Elliot, insa acesta nu avea curajul sa-si spuna povestea, ii era frica. Nu stia de ce, dar ii era foarte frica.
Ii parea rau de Alexender si de lucrurile pe care le-a avut de suferit in copilarie. Din punctul de vedere al lui Elliot ,Alexender suferise mai mult. El nu voia ca lumea sa-l priveasca cu mila,asa cum il priveau pe Alexender.
Ii placea sa-si pastreze trecutul doar pentru el. Era o persoana plina de mister,asa il vedeau toti cei din jur.
Lui ii placea acest mister pe care toti erau curiosi sa-l afle.

-V-am adus mancarea. se aude o voce feminina in incapere ceea ce-i face pe cei doi baieti sa intoarca capetele catre sursa zgomotului.

-Nu ne e foame. spune Elliot uitandu-se la Alexender

-Ba, defapt o sa luam mancarea si o sa mancam impreuna. spune Alexender zambiindu-i fetei

Aceasta vine catre ei si lasa usor tava pe masuta. Cand aseaza tava se uita la cei doi si le zambeste, gestul fiind intor doar de prietenul lui Elliot, ceea ce o face pe fata sa se intristeze.
Cand pleaca pleaca capul in jos si pleaca. Elliot o urmarea cu privirea pe fata si nu stia de ce face asta. Simtea nevoia de a o urmarii. Dupa ce fata paraseste incaperea baiatul isi indreapta privirea spre prietenul sau.

-Stii ce nu inteleg Elliot?

-Ce?

-Nu inteleg de ce te comporti asa de urat cu aceasta fata , pana la urma ea incearca sa te ajute si sa te scoata din starea asta, dar dupa cum vad tu o
respingi de fiecare data cand ea vrea sa o faca.

-Nu-mi place compania ei, pur si simplu.

-Am vazut cum o priveai. Simti ceva pentru ea?

-Alexender, ce tot indrugi acolo?! Niciodata nu am sa ma uit la ea sau la vreo alta fata. O priveam cu privesc pe oricine altcineva.

-Cum spui tu,Elliot, dar din privirea ta se intelegea altceva.

-Doar ti s-a parut. ii spune Elliot

Elliot nu intelegea de ce prietenul sau credea asta. El doar o privea cum priveste pe oricine altcineva si el nu e genul care sa se indragosteasca. Alexender spunea doar aiureli.

La multi ani! Un an nou plin de impliniri, fericire, sanatate si iubire va doresc!
Ce parere aveti despre carte? Sa o sterg?