Elliot

Capitolul 5

Dupa ce mananca,Alexender se retrage in camera lui si Elliot ramane singur,din nou. Mereu cand ramanea singur gandurile si ideile traznite il invadau.
Nu intelegea de ce  parintii lui nu au putut sa fie si ei oameni normali ca toti parintii. De ce n-a putut si el sa simta iubirea parintilor care nu i-a fost niciodata oferita. De ce familia lui era mereu plecata? Cu ce fel de afaceri se ocupa familia lui? Niciodata nu a stiut cu ce se ocupau parintii lui, uneori isi mai intreba strabunica, dar aceasta ii spunea ca nici ea nu stie. Nu stia daca il mintea sau nu, dar el o credea, ea fiind mereu persoana in care avea incredere si o iubea, din partea ei primea atat iubirea de strabunica, cat si iubirea de mama si de tata.
Strabunica lui era ca un inger. Nu stia ce ar fi facut daca ea nu ar fi fost. Ar fi ajuns poate intr-un orfelinat sau ar fi fost nevoit sa calatoreasca impreuna cu parintii lui. Acest lucru nu i-ar fi placut deloc. Ar fi trebuit sa se mute aproape in fiecare luna la o scoala noua. Noroc cu strabunica lui.
Strabunica lui era un fel de inger pe pamant. Era o femeie care ajuta pana si o musca daca avea nevoie, era miloasa,credincioasa si era tare draguta in ciuda faptului ca sotul ei nu a fost un om chiar asa bun. Mereu consuma alcool si cand venea acasa incepea sa o bata pe strabunica, in ciuda acestui fapt ea nu l-a parasit niciodata si il iubea chiar daca rl o batea si ii vorbea urat. Ii zicea ca alcool reactioneaza asa si nu el, mereu ii lua apararea. I-a zis ca niciodata nu trebuie sa dau intr-o fata sau sa o jignesc intr-un fel, pentru ca fetele sunt la fel de fragile precum o floare.
O fata trebuie iubita, nu lovita sau jignita. I-a promis ca niciodata nu o va face si totusi i-a vorbit urat asistentei care incerca doar sa-l ajute. Stia asta, dar in sinea sa nu dorea sa accepte.
Prietenul lui era doar paranoic. El nu a privit-o in niciun fel pe acea fata, a privut-o normal, asta era parerea lui.
Dar din privirea pe care i-a aruncat-o acelei fete se puteau face "n" scenarii. Cand ea era in camera cu el, se simtea ciudat, avea un gol in stomac, iar daca ar fi fost sa mearga nu ar fi putut din cauza tremuratului. Pentru el asta nu insemna nimic, probabil are niste probleme de sanatate pe care cei de aici nu le-au descoperit inca. Adica asta voia sa fie, nu dorea sa auda alte lucruri. El nu o placea pe acea fata si asta nu doar din cauza faptului ca lucra la acest spital. Ea era o simpla fata ca oricare alta.
Ii era dor de strabunica sa, voia sa-i impartaseasca toate astea, ea stia exact ce se intampla cu el, stia raspunsurile la toate intrebarile care il macinau. In acest moment isi dorea sa ajunga langa ea, sa devina si el un inger, asa cum e strabunica lui. O iubea, ii era dor de ea, pe cand de parintii lui nu voia sa auda nimic. Ii ura din tot sufletul sau. Nu intelegeau de ce s-au mai hotarat sa faca un copil stiind ca o sa-l lase singur si ca nu o sa-i ofere iubirea de care are nevoie.
In familiile de astazi aproape fiecare parinte este plecat in strainatate pentru a oferii "un trai mai bun" familiei, dar nu e deloc asa. Relatiile dintre copii si parinti se distanteaza, copii sunt neascultatori, parintii reprosindu-le ca nu sunt cuminti, iar acestia le spun ca nu au dreptul sa le spuna nimic,ei nu au fost alaturi de ei in momentele dificile in care aveau nevoie de un sfat, de o mangaiere, de o persoana care sa le spuna ca le va fi mereu alaturi in situatiile dificile. Nu au avut parte de iubirea parintiilor. Cand parintii nu sunt acasa,ci sunt plecati in strainatate, isi lasa copii in grija unei rude, il lasa ca pe un plus, de parca nu ar fi copilul lor, nu le pasa, nu ii doare sufletul sa stea departe de copii lor.
Cred ca daca le trimit bani si le ofera totul pe tava asta va compensa iubirea pe care nu le-au oferit-o cand nu au fost langa ei, dar nu e asa.

Povestire autor pentru Goldy

Fata nu intelegea de ce baiatul se comporta asa cu ea, nu i-a facut nimic rau niciodata. Ea a incercat sa-l ajute, dar el s-a impotrivit de fiecare data.
Mereu incerca sa vorbeasca cu el, dar acesta se impotrivea de fiecare data. Ea simtea ca trebuie sa-l ajute, dar nu stia de ce. A vorbit si cu Robert, psihologul, sa incerce sa-l ajute sa vorbeasca cu persoanele din jurul lui, sa-si faca prieteni. La inceput fata credea ca baiatul e surdo-mut, pentru ca nu vorbea cu nimeni, nu reactiona la absolut nimic, dar cand a vazut ca vorbeste cu acel baiat, Alexender,temerile sale s-au risipit. Baiatul era doar o persoana careia nu ii placea sa comunice de teama sa nu fie judecat sau criticat.
Era asa fericita ca baiatul de cateva zile vorbea cu ea, chiar daca ii vorbea doar asa, incercand sa scape de ea, era constienta de asta, dar tot era fericita ca vorbise cu ea, chiar si in acel mod.
Simtea ceva ciudat cand ii auzea vocea sau cand il vedea.
Nici ea nu avea o familie foarte fericita. Tatal ei le-a parasit pe ea si pe mama ei cand aceasta era foarte mica.
O bubuitura se aude si usa cabinetului se deschide. Intra un asistent.

-Goldy...

-Ce s-a intamplat?

-Elliot...

Hei! Ce faceti?
Sa continui sau nu cartea? Vreau o parere sincera.