Capitolul 15

23 1 0
                                    

《Sorin》
Aveam de gand sa ii pun Ramonei niste somnifere in ceai si sa o duc acasa de Craciun.Am convins-o pe Adina,a vorbit cu parintii ei,le-a spus ca venim si ca o sa-i facem Ramonei o surpriza,nu le-a spus cum o sa i-o facem.

M-am intors acasa la 14:20.Ramona era pe canapea,se uita peste albumele cu poze de cand era mica.
-Ce faci?o intreb eu.
-Stau,tu? Ti-ai terminat treaba?
-Da.Eric unde e?
-A plecat la aeroport,vin niste prieteni.
-A.Nu vrei sa-ti fac un ceai cald,asta s-a racit,ii spun vazand cana aproape plina de pe masuta.
-Nu,mersi.
"Tocmai astazi te gasisi sa bei ceai."
-Atunci o ciocolata calda?imi incerc eu norocul in continuare.
-Nu vreau nimic,Sorin!Mi-am facut deja ceai.
Ia cana in mana si bea.Ma asez langa ea si o vars "din greseala"pe ea.
-Ups.Ma duc sa-ti fac altul.Scuze,puiule!ii spun incercand sa imi ascund zambetul.
-Du-te,du-te de aici,sa nu te mai vad.
Ea se ridica si pleaca in camara sa se schimbe,iar eu ma duc la bucatarie sa-mi pun planul in actiune.

Intru in camera si ii pun ceaiul pe noptiera.
-Uite,iubito!
-Multumesc!imi zambeste scurt.

Dupa o ora ma duc sa verific daca a adorimt.Dormea profund.Am luat un troler mic si i-am pus cateva haine in el.
"Imi pare rau ca i-am pus somnifere in ceai,dar nu aveam alta solutie..O sa ma ierte,are nevoie de pacatele mele"
"Coboara"primesc mesaj de la Mihai.
Duc prima data bagajele,apoi urc sa o iau pe Ramona.
Am plecat cu masina lui Mihai.Tot drumul Ramona a dormit.Parintii ei locuiau in Ramnicu Valcea,mai exact in Bujoreni.Am facut aproape 3 ore.Ne-am oprit de 1000 de ori,am crezut ca nu mai ajungem.Adina si Mihai s-au certat tot drumul.Oprea masina din 10 in 10 metri si o ameninta pe Adina ca o da jos.Cata galagie au facut,mi se parea ciudat ca Ramona sa dorma.
Intr-un final am ajuns.Am coborat din masina,iar in fata mea am vazut o casa modesta,proaspat construita si foarte ingrijita.Ma tot gandisem tot drumul cum o sa ma prezint,in calitate de ce.
Am luat-o pe Ramona in brate si am intrat pe poarta.Adina a intrat si a deschis usa fara niciun stres,parca venise la ea acasa.Parintii Ramonei si ai Adinei ne asteptau in living.Cum ne-au vazut ca intram s-au ridicat de pe canapea si au venit sa-si imbratiseze fetele.Ma simteam atat de prost,Ramona parca era lesinata in bratele mele,nu stiam cum sa le explic.Noroc ca a intervenit Adina.
-Ramona doarme,nu faceti galagie.Am petrecut de ziua ei si e foarte obosita.
-Irina,se prezinta mama Ramonei in soapta.
-Sorin,iubitul Ramonei.
"Ah,a vorbit gura fara mine."
Imi zambeste si imi spune sa o duc pe Ramona in camera ei ,sa-si poata continua "somnul de frumusete".

Deschid usa.Aprind lumina.3 pereti albi si unul cu tapet si un mobilier alb imi atrag atentia.O asez pe pat si o acopar.Ma asez langa ea si incep sa-i analizez camera.

《Ramona》
Ma trezesc.Simteam ca dormisem foarte mult.Deschid ochii si am impresia ca visez.Eram acasa,in camera mea,in patul meu.Cobor grabita din pat.In living ma asteptau toate persoanele dragi mie.Mama,tata,bunica si bunicul,matusa si unchiul meu,toti ma priveau.
-Visez,nu?E doar un vis,spun eu inca uimita.
-Nu visezi,esti acasa!imi spune mama cu lacrimi in ochi.
-Cum?Cand?
Nu intelegeam nimic,eram confuza.Nu aveam idee ce se intamplase,cum ajunsesem acasa.Era un miracol de Craciun.
-O sa-ti explic eu mai tarziu,il vad pe Sorin intrand in casa.
Nu stiam cum sa reactionez.Imi imbratisez toata familia,apoi ma duc la Sorin si il sarut scurt.
-E cel mai frumos cadou.Multumesc,iubitule!
-Ti-am promis ca o sa-i dau scriosarea personal Mosului.Suntem prieteni,am rezolvat repede .
Incep sa rad.Imi zambeste si el,apoi ne asezam pe canapea alaturi de ceilalti.
Era Ajunul Craciunului,eram inconjurata de toate persoanele pe care le iubesc,era perfect.
Am impodobit bradul impreuna si am povestit pana tarziu.La 3 am urcat in camera.
-Nu stiu cum sa-ti multumesc,ii spun lui Sorin in timp ce inchid usa.
-Te-am vazut zambind.Mi-ai multumit deja cu fiecare zambet afisat astazi.
-Nu vreau sa stric seara ,dar Eric...
-Nu vrei sa strici seara,ma prefac ca n-am mai auzit nimic dupa asta,ma intrerupe el.
Ii zambesc si ma asez pe pat.
-Imi dai telefonul,te rog?ii spun intanzand mana.
Imi iau telefonul si ma intind .Aveam multe apeluri de la Eric,dar n-avea rost sa-l sun la ora aia.
-Mi-e somn,stinge lumina,imi spune Sorin in timp ce se arunca langa mine.
-Ei na.Mie nu-mi e.Inca nu inteleg cum am dormit tot drumul.
-Iti spun ...daca promiti ca nu te superi, ca nu dai cu mainile sau picioarele si ca nu dorm pe canapea.
-Ia uimeste-ma!spun razand.
-Ti-am pus somnifere in ceai...
-Jura-te!Nu mai beau nimic de la tine.
Rad zgomotos.
-E,nu-mi iesea nimic daca nu faceam asta.
-Bine,bine,te iert.
-Acum pot sa dorm linistit.
-Da,da.Stai cu mine acum,ca eu n-am somn.
-Nu esti sanatoasa,sunt mort.
Il lovesc cu perna.
-Esti nesimtit?Trezeste-te si tine-ma de vorba.E vina ta ca nu pot sa dorm.
-Noapte buna!se intoarce cu spatele la mine.
-Of,bine.Daca sforai te trezesc.
Nu mai primesc niciun raspuns.Ii era prea somn sa-mi raspunda.L-am trezit de cateva ori,sforaia de zor.Dupa ce ca nu puteam sa dorm,nu-mi auzeam nici gandurile din cauza lui.
Am adormit si eu cu greu.





Simplu○ComplicatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum