Simplu○Complicat

Capitolul 35

《Sorin》
|25 DECEMBRIE|
Toate s au asezat.Adina s a impacat cu Mihai,Eric nu ne mai poarta pica,iar noi,eu si Ramona ne am cumparat un apartament si asteptam sa ne mutam .Ne dorim un viitor impreuna si suntem gata sa ni l creem.
°
°
°
Ma trezesc la 10 si ma pregatesc rapid,e o zi speciala,parintii Ramonei si parintii mei se vor intalni la o masa de Craciun.
-Te ai trezit,iubito?
-Da.Am mii de emotii,imi spune Ramona si ma saruta scurt agatandu se de gatul meu.
-Totul o sa fie bine.Te duci tu sa i iei de la gara?
-N ai intredere in mine?Ma descurc cu masina.
-Il iei pe Mihai cu tine sau merg eu,nu te duci singura.
-Ma duc singura.Promit ca aduc masina intreaga,fara nicio zgarietura.
-Macar sa mearga Adina cu tine,nu mi pasa de masina,tu sa nu patesti nimic.
-Bine,ma duc sa ma imbrac.
In 30 de minute se intoarce si imi cere cheia.Pleaca si ma suna cand ajunge jos.
-Ce cheie mi ai dat?Masina nu se deschide cu asta,ti ai batut joc de mine?
-Mergi pana la colt si incearca la ultima masina.
-Ce?De ce?
-Fa ce ti spun.
Incepe sa tipe in telefon,probabil de uimire si de bucurie.Un Range Rover negru o astepta in apropierea blocului.
-Imi multumesti mai tarziu.Ai grija cum conduci.
-O sa am.Te iubesc mult.
□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□
Parintii Ramonei trebuiau sa ajunga.Ma incercau atatea emotii,cu toate ca i am cunoscut,acum e diferit.
-Au ajuns,imi spune Eric.
-Parintii Ramonei?
-Nu,ai tai si...mama.
O sa fie ciudat.Eric si Ramona au fost impreuna,mama lui nu stie ca s au despartit,ea e cu mine acum.Cum s o prezint ca iubita mea cand matusa stie ca ea inca e cu Eric?

Dupa ce au ajuns toti,ne am asezat la masa si am inceput sa povestim.O tineam pe Ramona de mana si simteam cat de stanjenita e de situatie.Mama lui Eric ii arunca priviri taioase,iar ea nu stia cum sa se fereasca.
-Si...asa e la moda acum,iei toti membrii familiei la rand?porneste Ana,mama lui Eric un subiect.
Ramona lasa capul in jos si nu stie unde sa se mai ascunda.
-Nu ti a placut cu Eric,ai zis "stai sa incerc cu varu' ",continua ea.
-Inceteaza,spun incercand sa par calm.
-Parintii tai stiu ce paguba au la usa?Stiu de laborator?Stiu ca l ai inselat pe Eric cu varul lui?Sau te dai fata cuminte si in fata lor?
Parintii Ramonei se uitau la Ana fara sa inteleaga nimic.Ochii ei se umpleau putin cate putin de lacrimi si stiam cat se abtinea sa nu ii dea replica.
-Hai in camera sa te linistesti putin,ii soptesc la ureche si o ridic de pe scaun.
Ajunsi imi spune:
-Nu voiam sa se afle,imi e rusine sa mai ies.Mi e rusine sa dau ochii cu mama,cu tata,cu parintii tai...
O calmez ,apoi iesim chemati de Eric.
-Am o surpriza pentru voi.
Baga un CD la ecranul urias din sufragerie si imediat incep sa ruleze imagini cu Ramona.Erau filmate in camera noastra,in ultimele 3 saptamani.Tot ce am facut era acolo,toate momentele cand Ramona era dezbracata,toate noptile care trebuiau sa raman doar intre noi,toate erau acum stiute.
Ma uit la ea speriat de reactia pe care o s o aiba.Incepe sa planga si fuge in camera fara sa dea ochii cu nimeni.
-Deschide usa sa vorbim!o implor.
-Cheam o pe Adina,vreau sa vorbesc doar cu ea,imi spune printre lacrimi.
Iau telefonul si o sun lipindu ma de usa si coborand usor in jos.O chem urgent acasa fara sa i dau prea multe detalii.
-Iubito,deschide usa sa vorbim...doar noi.
Aud cheia rasucindu se in usa,deschid ,intru si o inchid la loc lasandu i pe ceilalti sa astepte afara.
-Vreau sa plecam,acum.Undeva departe,sa nu mai vad pe nimeni.Nu vreau sa mai dau ochii cu cei de afara.
-Nu ai cum sa i eviti toata viata.O sa vezi,o sa se rezolve toate,acorda le timp si o sa uite.
-Credeam ca eu si Eric suntem bine,de ce mi a facut asta?
Nu apuc sa i raspund ca telefonul meu ne intrerupe.Aprind ecranul in speranta ca Adina era in apropiere si voia sa ma anunte ca ajunge imediat,dar sunt lovit din nou de o palma care mi demonsteaza ca realitatea e cruda si lumea e rea.Filmuletul cu Ramona e pe internet,sunt agitat,nu stiu cum sa i spun,oare sa nu i spun?
Se uita la mine asteptand raspunsuri.Imi ia telefonul intr un moment de neatentie.Inchide ochii si incepe sa numere.
-1,2,3,1,2,3,1...la naiba si cu numaratul asta!tipa si tranteste tot in calea ei.Iese pe usa in graba,trece pe langa toti,coboara scarile la fel de repede si ajunge in fata blocului.
Intr o fractiune de secunda,traversand strada,o masina o loveste cu putere si o arunca cativa metri .O vad intinsa pe jos,alerg spre ea si tip disperat la ceilalti sa sune la salvare.
-Ma doare,dar nu la fel de tare cat m a durut mai devreme,spune cu ochii aproape inchisi.
-O sa fie bine.
O tin strans de mana si o tin de vorba povestindu i cum o sa fie viata noastra de acum.Cum o sa ne mutam,o sa terminam liceul,o sa devina un chirurg renumit...ochii ei se inchid si simt ca ma sting si eu odata cu ea.
■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■
《Adina》
Aproape o luna de cand asteptam ca Ramona sa se trezeasca.N am vazut o niciodata asa,doar sta in pat si nu zice nimic.
De aproape o luna nu i am auzit glasul,n am auzit o razand, n am vazut o zambind.Ma simt incompleta,n am fost niciodata atat de mult timp despartite si ma tem ca de acum o sa fie o enernitate fara ea.

Sorin nu a plecat de langa ea.E distrus.Da vina pe Eric pentru tot ce s a intamplat...Suntem toti speriati de gandul ca in orice clipa putem s o pierdem.
-Nu,ea se face bine!O sa vedeti!il aud pe Sorin tipand.
-A trecut deja o luna,intelege ca ea nu mai e,sunt doar aparatele.Ele respira,ele o tin in viata.Trezeste te la realitate si inceteaza cu cacaturile astea de gradinita!ii spune tatal lui pe acelasi ton.
-Si tu intelege ca o s o astept pana o sa se trezeasca.Nu deconectezi niciun aparat,nici tu,nici parintii ei,nici nimeni.
Intra in salon si se aseaza pe pat langa ea,il urmez.
-Crezi ca ne aude?il intreb.
-Sunt sigur de asta.Mereu a fost cu noi,o sa se trezeasca,o sa vezi.
-Si daca n o s o faca?Daca doctorii nu i dau nicio speranta,tu de ce o faci?
-Pentru ca o iubesc.Pentru ca are toata viata inainte,pentru ca trebuie sa fie langa mine,trebuie sa fim fericiti,sa o vad imbatrandind langa mine.Intelegi ca eu m am indragostit de ea nebuneste?Nu pot sa traiesc fara s o simt,s o vad cum zambeste,nu pot.
-Sorin,trebuie sa ne asteptam la orice,si eu vreau sa se trezeasca,dar...
-Taci!Taci si iesi!Acum.
E obosit,are nevoie de timp.Trebuie sa l ajutam,sa l trezim la realitate,daca Ramona nu si revine o sa fie distrus...
《Sorin》
-Lasa ma cateva minute cu ea,imi spune mama Ramonei.
-Vin dupa,iubito.O sarut pe frunte si ies,lasand usa deschisa.
Mama ei se aseaza pe scaunul din dreapta patului si incepe sa planga fara sa faca prea mult zgomot.
-Ieri a plouat,apoi a iesit soarele.Iti amintesti?Tie iti place asta...Cand erai mica alergai la geam si ma strigai disperata sa vin sa vad curcubeul.Trezeste te sa vedem curcubeul impreuna,ii spune si o mangaie pe mana.
"Te rog,iubito,daca ma auzi trezeste te,toti avem nevoie de tine sa ne colorezi viata" imi spun in gand sperand sa ma auda cine trebuie.

|3 saptamani mai tarziu|
Privesc camera imensa cu tristete in suflet.Patul e gol.Pe scaunul din fata lui sta inca halatul ei alb care isi asteapta posesoarea acasa.Totul e intact.Am lasat camera exact cum era in dimineata de Craciun. Machiajele ei pe noptiera,telefonul ei pe pat si mirosul ei pretutindeni.
Trag aer in piept si intru,imi fac curaj si inaintez.Ma asez si ma privesc in oglinda de pe dulap.Si acolo o vad pe ea,in dimineata de Craciun aranjandu-se.Era fericita.Era fericita ca am trecut peste toate.In sfarsit totul se aranjase cu Eric,relatia noastra era mai bine ca oricand,urma sa ne mutam in cateva saptamani in apartamentul nostru,totul mergea perfect.Urma sa incepem un nou capitol,sa ne facem un viitor impreuna,dar...
-Ce faci?Cum esti?ma intreaba Adina intrand in camera si asezandu-se langa mine.
Nu-i raspund.Sufeream dupa Ramona cum nu suferisem dupa nimeni.Imi doream sa dau timpul inapoi si sa schimb trecutul.
-Am visat-o aseara.Ma striga,eu o cautam,dar nu reuseam sa o gasesc,continua Adina.
-Am un gol imens in suflet care nu o sa fie umplut niciodata.O simt peste tot,nu pot sa mi o scot din cap.
-Isi doreste sa fii fericit,sunt sigura.Vrea sa ti traiesti viata,intr o zi o sa va intalniti din nou si o sa continuati povestea inceputa aici acolo sus ,printre ingeri.
Imi spune atingandu ma pe obraz.
-Mi e atat de dor de atingerea ei.Ma sting incet fara ea,nu reusesc sa gasesc puterea sa trec peste.
-Trebuie sa gasesti putere sa fii fericit cu altcineva.Ea te asteapta.
.
.
.
                        ~Sfârşit~