Simplu○Complicat

Capitolul 18

                        《Sorin》
O bataie puternica in usa ma trezeste.
-Puiule,imi spune Ramona putin speriata.
Ma uit la ea si iar la usa.Eram inca dupa somn.
-Deschide usa!se aude vocea lui Eric.
Ramona ma ia de mana si ma ridica din pat.Era in sutien si in chiloti.Radeam fara sa vreau.
-Nu mai rade si intra sub pat.
-Acolo cu toti gandacii?
-Stiu ce esti acolo,deschide odata!spune Eric.
-Macar imbraca-te!ii zic Ramonei facandu-mi loc sub pat.
Ii deschide usa fara sa se imbrace.Am 1000 de nervi.
"Iti lua 2 minte pana te imbracai in nenorocita aia de rochie.N-ai vrut, nebuno."
-Aici erai,iubito!Te-am cautat peste tot,ii spune Eric Ramonei.
-Mi-a fost putin rau.Am adormit aici,scuze.
-De ce aveai usa inchisa?
-Ăă...am vomitat pe rochie si m-am dezbracat,n-am vrut sa intre cineva peste mine.
"Nu le ai cu minciunile.Se vede ca n-ai stat sa te gandesti la ce ai spus."
-Aa.Mergem?o intreaba el.
"Bine ca Eric te crede."
-Cat e ceasul?incearca ea sa traga de timp.
-7:30,a plecat toata lumea.
-Pai sa mergem si noi...
-Imbraca-te,te astept jos.
O saruta in timp ce ii pune mana pe fund.Dupa ce Eric iese din camera,ies si eu.
-Hai ce esti culmea.
-De ce ,puiule?spune ea punandu-si mainile in jurul gatului meu.
-Iti lua 2 minute sa te imbraci.
-M-am panicat.Asa reactionez in situatii de genu'.
-Sper sa nu mai fie cazul.
Ma saruta.O iau in brate si imi plimb mainile pe corpul ei involuntar.O trantesc in pat.Incep sa cobor incet...
-Stai!ma opreste ea.Chiar trebuie sa plec.
-Serios?
-Ne vedem mai tarziu.
Se ridica si se imbraca rapid.
-Multumesc ca mi-ai trezit toti hormonii si acum ii lasi cu ochii in soare.
Rade si iese din camera.

Ajung acasa tarziu.Eram asteptat de doi barbati imbracati in uniforma.Ramona era foarte panicata.Nu stiam ce se intampla.
-In sfarsit ai ajuns!imi spune Eric imediat ce ma vede.
-Ce s-a intamplat?intreb total pe langa subiect.
-Sorin,ti-am zis ca daca nu te potolesti cu drogurile o sa te internez intr-un centru de recuperare.
Ma uit la Ramona fara sa vreau.Se abtinea cu greu sa nu planga.
-Puiule,hai sa ne gandim mai bine!A zis ca inceteaza,o sa inceteze,incearca ea sa-l linisteasca pe Eric.
-Nu mai plange si tu ca ma enervezi.Parca il ducem la inchisoare si nu-l mai vedem 20 de ani.Depinde de el cat de repede isi revine,poate sa iasa de acolo si in 5-6 luni,daca are ambitie.
Ma uitam ca un copil la amandoi.Incepeam incet,incet sa inteleg ce se intampla.
"Ale dracu droguri!"
-Du-te in camera si strange-ti niste haine!imi spune Eric.

Ma duc fara sa obiectez.Stiam ce-am facut.Devenisem dependent de pastilele alea...pana am intalnit-o pe Ramona.N-am gasit alta scuza in dimineata in care ne-a prins iesind amandoi din camera.
Ramona intra in camera mea cu ochii rosii de la plans.
-Nu mai plange,puiule!ii spun incercand sa o linistesc.
-Nu o sa stai mult,nu?
-Nici nu o sa simti cand o sa treaca timpul.Sa ai grija ce faci cu Eric.
-O sa vin sa te vad in fiecare zi.
O iau in brate si o sarut pe frunte.

Imi pun repede cateva haine intr-o geanta si ies pe usa.Imediat cei doi barbati m-au luat aproape pe sus si m-au scos afara.

______________________________________

Au trecut aproape 3 saptamani de cand sunt inchis aici.Ma simt din ce in ce mai rau.Am intrat super ok si acum sunt praf.Ramona vine la mine de 2-3 ori pe saptaman,dar nu mi-e de ajuns.Nu pot sa o ating,nu pot sa o sarut,ne vedem printr-un geam de sticla.Ma simt ca la inchisoare,ma urasc pentru ce am facut.Daca as avea posibilitatea sa dau timpul inapoi,as face totul altfel.
"De ce nu am intalnit-o mai devreme pe Ramona?"
Mi-e atat de dor de pielea ei,de mirosul ei,de zambetul ei.Eu incerc sa lupt,sa ies cat mai repede pentru ea,pentru noi,dar deja ma simt invins.O stiu cu Eric,il cunosc foarte bine,stiu ce insistent e.
●
●
●