fifty shades broken

c2: Anastasia

Capitolul 2: Anastasia

Privesc perplexă o pereche de ochi verzi și mari care aparțin posibilei mele nore.

Erin e o fată foarte frumoasă. Părul ei blond platin îi depășește cu doar câțiva centimetri umerii micuți, iar buzele-i pline împreună cu genele lungi și machiajul simplu o fac atât de fragilă și inocentă.

Rochia ei, foarte decentă pentru un astfel de eveniment mai puțin plăcut, e o combinație între alb și negru. Fără îndoială ea știe cum să își pună în valoare trupul.

Mă privește în ochi doar preț de câteva secunde, după care își mută privirea în albastrul fiului meu.

Tăcerea devine apăsătoare.

      — Erin, mă bucur că Ted s-a hotărât să te aducă aici în seara asta. Sunt mama lui, Anastasia. Tu îmi poți spune, Anna. Adaug privind cum se relaxează vizibil.

Părul ei scurt se leagănă dintr-o parte în alta atunci când o invit să ia loc lângă fiul meu.

Culoarea acea de blond platin îmi amintește de Elena. Nenorocita de Elena Lincoln! Însă, la naiba! Ted nu avea de unde să știe asta. Pentru el Erin e întruchiparea frumuseții.

Poate într-o bună zi le voi spune copiilor despre dușmanii lui Christian care încă sunt în viață, însă nu în viitorul apropiat.

      — Luke a plecat, mamă? Întreabă Pheobe

      — Se va întoarce. L-am invitat la cină.

      — Anul acesta avem cam mulți invitați surpriză. Murmură Sophie vizibil iritată.

Oare între ea și Ted a fost ceva? Mă întreb vag dacă nu cumva mi-a scăpat mie ceva. Cred că voi afla mai târziu. Nu-i momentul acum.

      — Și cum v-ați cunoscut? Întreabă Grace curioasă, având un zâmbet larg imprimat pe chip.

      — E vorba despre afaceri. Ne informează Ted.

      — Da, îl întrerupe Erin, mama mea e interesată de o colaborare cu nepotul dumneavoastră. Ted a fost invitat la noi la cină pentru a discuta despre o posibilă afacere împreună. Ne-am cunoscut atunci. Completează ea.

O afacere pentru Grey Enterprises Holdings Inc? De ce nu mi-a spus Ted nimic despre asta? Și oricum, de ce a așteptat atât până să o prezinte pe Erin?

Of, Anna! Devii prea paranoică!

      — Mă bucur să aud asta. Sunt foarte mândră de tine, Teddy. Și de tine, Phoebe. Tatăl vostru ar fi fost la fel dacă nu... Murmur tristă oprindu-mă.

Doamne, e atât de greu fără el. Ca și când ar fi murit ieri... Cincizeci de vicii al meu... îmi lipsești.

Of, nu plânge, Anna! Nu aici!

      — Lasă-mă doar să duc copiii la Grace! Ea știe ceva? Elliot! Țip, panica cuprinzându-mă. Spune-mi că nu e adevărat, te implor!

Nu aud nimic de la celălalt capăt al telefonului.

      — Elliot!

Tot nimic...

      — Du copiii la mama! Însă nu-i explica nimic. Nu vreau să afle încă. Murmură într-un final.

Inima o să-mi cedeze dacă nu mă calmez.

      — Haide Teddy, să o trezim pe sora ta și să mergem la bunica, ce spui?

      — Tati...